Filiala Bacau „Col. Corneliu Chiries” a Asociatiei Nationale „Cultul Eroilor”, Filiala Bacau „General Eremia Grigorescu” a Asoiciatiei Nationale a Veteranilor de Razboi si Arhivele Nationale Bacau, cu sprijinul Garnizoanei Bacau, au organizat, ieri, 23 august, simpozionul cu tema „23 August 1944 in istoria neamului romanesc”. Discutiile au fost canalizate, dupa evenimentele pe care le traim chiar in aceasta perioada, pe raspunsuri la intrebarea „Actul de la 23 August 144 – DA sau Nu?”.
La simpozionul menit sa readuca in memorie ce a fost atunci au participat, alaturi de membrii celor doua asociatii, loctiitorul comandantului Garnizoanei Bacau, comandor Nicolae Grigorie, si Doru Constantin Tocila, comandantul Corpului de Parasutisti Bacau, dar si militari din Garnizoana Bacau, veterani si vaduve de veterani de razboi. Desi au fost invitate, autoritatile locale nu au tremis nici-un reprezentant.
Cu acest prilej, au fost sustinute comunicarile „23 August – Da sau Nu?” (prof. Vilica Munteanu), „Trecerea Romaniei de partea Natiunilor Unite. Operatiunile militare desfasurate de armata romana in perioada 23 – 31 august 1944” (Col. r. Paul-Valerian Timofte), „Ecoul international al actului de la 23 august 1944. (Gl. fl. aer. r. Alexandru Leonov).
„Eveniment tratat superficial sau deloc in ultimii peste 20 de ani, Actul de 23 August 1944 a impartit si istoricii in doua tabere, dupa modul in care il interpreteaza – a spus col. (r) Paul-Valerian Timofte. Este un act controversat printre istoricii romani, dar, culmea, laudat de cei europeni, conform ecoului pe care l-a avut in epoca. Cert este ca a fost un act care a dus la scurtarea cu sase luni celui de Al Doilea Razboi Mondial. Indiferent ca vom fi criticati sau elogiati, trebuie sa spunem ca nici in acest an institutiile si organizatiile bacauane nu au facut ce am facut noi prin acest simpozion. Actul de la 23 August 1944 nu trebuie uitat, pentru ca este un eveniment important in viata poporului roman, mai ales a armatei romane. La initiativa garnizoanei Bacau si a veteranilor de razboi, noi am hotarit sa comemoram in fiecare an ziua de 23 august”.
Controversa asupra actului de la 23 August – a opinat Vilica Munteanu – este, intr-un fel, justificata, pentru ca daca pina in anul 1989 s-a accentuat, treptat, rolul Partidului Comunist in infaptuirea lui, pina cind a fost supranumit „Revolutia de eliberare sociala si nationala”, dupa ’89 aceste evenimente au intrat chiar intr-un con de umbra. Dar, ramin si acum intrebarile: A fost un act necesar? A fost un act pozitiv sau negativ in istoria noastra nationala?
„Necesar a fost – a dat raspuns Vilica Munteanu -, pentru ca oricum Romania a fost, in continuare, un teatru de razboi. Dar, daca am fi ramas alaturi de Germania, insemna mult mai multa distrugere si prelungirea razboiului. Nu stim ce s-ar fi intimplat daca noi am fi fost invinsi de sovietici. Trecea tavalugul rusesc peste noi”. Momentul 23 August (maresalul Antonescu avea de gind sa incheie armistitiul pina pe 26 august, dar evenimentele s-au precipitat) a schimbat soarta razboiului si a Romaniei. Semnarea armistitiului a fost un sacrificiu foarte mare al armatei romane. In istoria contemporana, insa, ziua de 23 august, indiferent de optiunile politice, a insemnat unul dintre momentele cheie ale desfasurarii celui de al doilea Razboi Mondial.
„De ce comemoram ziua de 23 August ca pe una dintre bornele istoriei noastre moderne? – s-a intrebat si Gl. fl. aer. (r.) Alexandru Leonov. Pentru ca ne obliga istoria. Acest moment nu trebuie uitat si trebuie sa-l apreciem si noi cel putin la nivelul la care a fost interpretat si apreciat in istoriografia straina”.
Felicitări organizatorilor.
Aşa este. Dacă Antonescu n-ar fi fost arestat, în câteva zile sovieticii ar fi străpuns aşa zisa fortificaţie Focşani- Nămoloasă – Galaţi, iar România ar fi avut soarta Ungariei şi a Germaniei. Părerile unora că, chipurile armata română ar fi ţinut pe loc tăvălugul rusesc 3 la 9 luni,în faţa alinamentului fortificat cu tranşee întărite cu împletituri de nuiele sunt povestiri ziaristice de cafenea.La 23 august, armata română din Moldova şi cea germană se retrăgeau în debandată, mii de soldaţi români au dezertat la îndemnul comandanţilor care le-a spus să se descurce cum pot.