Acum nu e momentul

În timp ce turiștii români sunt lăsați în zoaie de „ospitalierii” hotelieri bulgari ca să le fie bine rușilor și nemților (veniți fără coserve de-acasă și, deci, mai largi la pungă), în România se dezbate aprins subiectul „Mircea-Bercea”, cu lovitură de-o mantă la Traian Băsescu. Povestea o știți în mare, opinia publică se află în faza dezbaterilor mediatice. Cetățeanul asistă cum subiectul se contorsionează șerpește, ca să le iasă bine liderilor de opinie, formatorilor, politicienilor, invitaților în studiouri, mai mult sau mai puțin permanenți, mai mult sau mai puțin plătiți, oricum înregimentați.

Tabăra Voiculescu-Ponta-Antena 3 merge pieptiș cu ideea că, dacă Mircea a luat bani pentru persuadarea magistraților, e ca și cum ar fi luat direct Traian banii, cu mânuța personală. Mai mult, președintele e acum țintă secundară, Felix&Co țin morțiș să răsucească șișul în rana Justiției, că acolo-i durerea lor, se apropie senința definitivă în dosarul în care Voiculescu deja a luat cinci ani cu executare. Cum-necum, li s-a zis interlopilor Bercea & Șatra că e bine să urle aberant în microfoane despre șpaga pe care ar fi dat-o pentru „baschetbalista” Laura Codruța Kovesi, de la DNA, și „sfinxul” Livia Stanciu, de la Înalta Curte de Casație și Justiție. În laboratoarele amintite, cineva s-a gândit că e momentul, chiar ar fi cazul, să dea cu noroi peste toate instituțiile din Justiție, ca să se știe una și bună, toți sunt corupți, aducem noi alții, mai buni, mai curați, mai „ai noștri”. Din punctul ăsta de vedere momentul e periculos, vorba unui comentator, „se joacă la rupere”, să ne ferească Dumnezeu de justiția unuia ca Voiculescu.

În partea cealaltă se află băsiștii, unii realiști, alții fanatici surzi și orbi, au zeul lor, căruia i se-nchină anesteziați. Șocul primei zile a dezvăluirilor a trecut, nu mai neagă nimeni că fratele Mircea a luat niște bani de la interlopul Bercea Mondial. Se caută cu febrilitate portițe de scăpare: poate a luat, dar era un împrumut cu camătă, poate a zis doar așa, în glumă, că-l scoate pe Bercea din pușcărie, n-avea cum, n-avea de gând, poate doar a încercat să-i adoarmă cu grațierea prezidențială. „Poate-a zis Grațiela”, par să zică băsiștii constipați pe ideea că familia Băsescu nu poate fi decât curată ca lacrima, în intregralitatea și sfințenia Ei.

Realiștii sunt, cu adevărat, cei mai perplecși. La asta nu se așteptau, Băsescu a fost el cum a fost zece ani, dar Justiția s-a mișcat, au mai intrat și corupți la „mititica”, nu doar găinari. Să nu fi avut președintele grijă de activitățile propriului frate? De ce, când toate afacerile, bunăstarea familiei, sunt în portofoliul lui Mircea Băsescu? Traian Băsescu însuși a gafat monumental, a zis că El decide să aleagă Justiția și nu pe fratele său. Cu alte cuvinte, Justiția funcționează, dar, la o adică, are el niște butone rămase pe sub birou, pe care – pentru că așa vrea El – nu le apasă. Trist final de mandat, să spui după zece ani că încă poți manipula o altă putere a statului! Totuși, un argument în favoarea lui Traian, nicidecum și a lui Mircea, e că Bercea Mondial o fi dat bani, dar s-a păcălit, a luat nu „un an cu suspendare”, cum promitea fratele președintelui că „e mersul”, ci vreo nouă, cu executare.

Mai nou, se speculează pe scandalul românesc, fiind legat scrâșnit de unul asemănător în magnitudine, din Polonia, unde statul e zguduit de niște interceptări date publicității. „Polonia și România sunt sula din coasta Rusiei”, a venit imediat explicația tuturor relelor, fiind invocate posibile malversațiuni ale lui Putin, care ar vrea să compromită aliații NATO cei mai activi în zonă. După unii comentatori, n-ar fi bine să ne încrâncenăm contra lui Băsescu pentru că facem jocul rușilor, un fel de „acum nu e momentul”, de pe vremea lui Ceașcă. Cel mai probabil, Putin își râde în barbă de ce bine-i fac treaba „pro-rușii” pe care-i are în Polonia și România.

Justiția are de trecut o mare „cumpănă”, își dă examentul de capacitate la zece ani după ce Băsescu a dat paianjenii la o parte de pe dosarele grele. Să sperăm că eforturile de până acum n-au fost în zadar.