Istoria este tributul lumii. Aceasta ne da ideia unui imens ocean de erori, in care innoata la suprafata, raspindite la mari intervale, adevaruri putine. Dupa nouasprezece ani de la revolutia romana, luminile si umbrele care insotesc acele momente, sublime sau tragice, din decembrie ’89, continua sa ne insoteasca intrebarile, uimirile si asteptarile acelor zile. Astazi sintem in 22 decembrie, si o rememorare a noului inceput sta in firea lucrurilor. Ceea ce am sperat cu totii atunci, faptuind schimbarea cu jertfele daruirii de sine, au fost instaurarea domniei Dreptatii si a Consensului National. Erau legitimate de entuziasmul popular si de eroismul baricadelor, de sperantele fiecaruia dintre noi.
Incepea drumul lung si anevoios spre Democratia de acum, dar pina la a carei desavirsire mai sint multe de facut. Ne vor trebui cel putin doua decenii pina sa ne dezmeticim si sa putem spune ca ne-am gasit adevarata cale, profetea in acele momente fierbinti Oracolul din Damaroaia, fostul demnitar si ideolog comunist Silviu Brucan, reimpartasit in cultul Adevarului. Se va dovedi ca nu avea dreptate, inca sintem in Cautarea Luminii fara sa stim cind, si daca vom ajunge vreodata la ea cu deplina implinire. Certitudinile sint putine si lasa loc interpretarilor: revolutia confiscata, disolutia sociala prin polarizarea indivizilor in profitori si inselati, tranzitia perpetua spre finalitati relative sau necunoscute, pe fondul infantilismelor politice si al abuzurilor de putere. Cu compensatiile formale pentru cei guvernati – inducerea sentimentului de parteneriat egal la impartirea profitului democratic. Recentele alegeri, ale caror reverberatii inca se fac resimtite, pot fi asociate ca mostre ale acestui proces.
Dar nu ne-am propus ca in aceste citeva rinduri evocatoare sa facem un proces al celor petrecute in urma cu nouasprezece ani, ci doar sa consemnam atmosfera acelor evenimente care au inlocuiit un sistem politic autoritar si anacronic, cu un altul pe deplin conform cu vointa generala. Schimbare de epoci si destine, pentru care s-au daruit si cei cinci bacauani intrati in istoria recenta prin eroismul faptelor lor. Vi-i mai amintiti? Daca nu, mergeti in cimitirul central al orasului si-i veti regasi la monumentul inchinat lor. Aceasta ne este memoria, alaturi de recunostinta si marturisirea noastra. Gindindu-ne in treacat, doar cu o usoara apropiere afectiva, la eroii Timisoarei, Clujului, Sibiului, Iasiului ori ai Capitalei. Trecerea implacabila a timpului sterge urme, impresii, sentimente spre a face loc altor valori. Asa s-a-ntimplat dintodeauna si se va intimpla mereu. Nu e nimic nou sub soare. Viata curge spre noile sale destine intre maluri recroite.
Coincidenta intimplatoare, sau poate ca nu, tot astazi, cind marcam cei nouasprezece ani de existenta libera dupa totalitarismul rosu, vom asista la validarea noului guvern si investirea lui de catre Parlamentuul ales la scrutinul legislativelor din urma cu trei saptamini. Sint exercitii democratice care atesta faptul ca s-au schimbat multe in Romania post-revolutionara. Executivul care urmeaza a fi instalat la palatul Victoria si-a asumat deja, prin programul de guvernare Stinga-Dreapta, responsabilitati ce au legaturi nemijlocite cu spiritul care a animat evenimentele de-acum aproape doua decenii. Vremea sloganelor patriotarde a trecut in istorie. A sosit timpul faptelor, iar romanii nu vor sa mai aiba parte doar de dezamagiri. Este un drept cucerit in 22 decembrie l989 si inscris ca efigie a destinului pe care ni l-am ales.
Lasă un răspuns