Partidele impun membrilor care vor sa candideze la alegerile generale din noiembrie – cele pentru Parlamentul Romaniei – sa achite o asa-zisa taxa. Banii, in cuantumuri care difera de la o formatiune politica la alta, sint necesari pentru campaniile partidelor. Astfel, sumele sint o obligatie financiara in plus fata de ceea ce aspirantii la o cartela de vot au de cheltuit in campania lor personala.
Chiar daca nu stim ce inseamna, din interior, cheltuieli de campanie, am avut ocazia, in 18 ani, sa ne dumirim cu ce ne coplesesc partidele si candidatii lor intr-o atare perioada: fluturasi, benere, afise, gadgeturi (unii ne mai pun ceva la plic sau „la pachet”, pentru acasa), spectacole cu mici, cirnati, fleici si bere si altele multe. Chiar si vorbele mestesugite cu care ne momesc ii costa pe politicieni. Pentru ca platesc armate de „consilieri” care sa le scrie discursurile si sa-i lumineze care sint problemele care ne dor si pe care le-am vrea rezolvate.
Cind ma gindesc cit banet toaca oamenii astia ca sa-mi obtina votul – basca timp, nervi si energie – imi creste inima ca-i avem printre si peste noi! Citi dintre dumneavoastra ar fi dispusi sa-si imprastie agoniseala doar pentru a accede intr-un for de unde sa le faca atit amar de bine celorlalti? In fata unei asemenea marinimii imi vine, zau, sa exclam, aidoma grecilor fanarioti care s-au perindat prin tarile romane: „Ti kalos! Ti kalos!” (in traducere: „Ce frumos!” – n.m.)..
Lasă un răspuns