Aditivii alimentari au norme noi de folosire

• utilizarea E-urilor a fost restricționată • pentru substanțele cu efecte adverse majore se impune menționarea lor pe etichetă

Utilizarea aditivilor alimentari se va supune altor reguli, mai restrictive decît cele de pînă acum. Legislația care reglează folosirea substanțelor cunoscute mai degrabă sub prescurtarea de E-uri, s-a modificat. Practic, este vorba de intrarea în vigoare a două ordine emise în comun de ministerul agriculturii și cel al Sănătății. Modificarea legislativă a avut însă o întreagă poveste. Actele normative au fost emise în vara anului trecut, au fost publicate în Monitorul Oficial peste alte cîteva luni, dar abia acum au intrat în vigoare. Întîrzierea a fost cauzată de alinierea la normele europene, care necesita anumite ajustări în alte domenii.

Folosirea aditivilor alimentari a generat în anii precedenți o polemică aprinsă. Inscripționarea lor pe etichetele produselor a dezvăluit și ce se ascunde în spatele faimoaselor E-uri. Atunci cînd s-a aflat că unele dintre substanțele utilizate la colorarea, conservarea sau îndulcirea unor alimente pot avea efecte adverse de tot felul, scandalul a izbucnit. În timp, efervescența subiectului s-a potolit. Organismele de control și supraveghere au arătat că dozele permise la majoritatea aditivilor sînt de multe ori de sute de ori mai mici decît limitele de toleranță, iar cînd nu se impun restricții este vorba de substanțe relativ obișnuite în alimentația umană. Pe de altă parte, multe dintre preparatele alimentare nu pot exista fără aditivi. Un exemplu aproape clasic este cel al salamurilor sau al altor produse din carne. „Noi nu am inventat roata, încă din preistorie carnea se conserva cu ceva, fie și prin afumare. Preparatele nu pot exista fără aditivi. Nu există salam fără un conservant, doar toată lumea știe cît ține o bucată de carne proaspătă lăsată la temperatura ambiantă”, a declarat vicepredintele societății Agricola Internațional, Grigore Horoi. Pe de altă parte, directorul Direcției Sanitare Veterinare, Florin Velisar, spunea la un moment dat că „noi putem introduce oricîte acte normative sau chiar putem interzice toți aditivii, dar dacă nu se respectă prevederile nu rezolvăm nimic”.

Totuși, ultimele reglementări legate de aditivi nu erau în acord cu legislația europeană. Pînă acum, domeniul alimentar a ajuns unul dintre cele mai avansate la capitolul armonizări legislative, însă pentru asta au fost necesare tot felul de ajustări, care au ținut legislația aditivilor pe loc. Pe de altă parte, întîrzierea în impunerea unor norme mai stricte – ordinele ministerelor Agriculturii și Sănătății au intrat în vigoare la un an după emitere – a lăsat timp agenților economici din industria alimentară să-și ajusteze producția și etichetarea după noile reguli.

Aditivii sînt strînși în chinga dozelor precise

O schimbare de prim ordin în noile reglementări este introducerea limitărilor la mulți dintre aditivii alimentari. Mai mult, se redefinește noțiunea de „q.s.” – tradusă prin „quantum satis”, adică „atît cît trebuie” -, aplicată la E-urile la care nu se impune limită. Astfel de substanțe trebuie adăugate conform ghidurilor de bună practică ale produselor respective, nu în orice cantitate, așa cum se înțelegea pînă acum. Vechile reglementări lăsau cam la voia producătorilor cantitățile de aditivi. Un alt capitol unde schimbările intervenite sînt semnificative este cel al coloranților utilizați în industria alimentară. Aici, noua legislație este mult mai precisă. Numărul coloranților permiși – fie că sînt naturali, fie artificiali – a fost restrîns la numai 43, plus cîțiva derivați. Apoi au apărut liste suplimentare. Una conține alimentele la care sînt permiși numai anumiți coloranți autorizați. O alta precizează coloranți permiși numai în anumite produse alimentare. De exemplu, E 123, amarantul – unul dintre cei mai huliți aditivi, care are efecte adverse majore – poate fi adăugat numai în vinuri aperitive, băuturi spirtoase și icre de pește, într-o doză de maxim 30 mg/litru sau 30 mg/kg. Nu trebuie neglijat faptul că lista produselor în care nu se admit coloranți s-a schimbat. Astfel, untul obținut din lapte de vacă poate conține caroteni, deci ușoara culoare gălbuie li se poate datora. Și margarinele pot conține așa ceva. Dulcețurile nu mai au interdicție la coloranți, în schimb gemurile și jeleurile da. Ca noutate, nici în oțetul de vin nu se mai admit coloranții.

Au apărut și recomandări exprese asupra substanțelor ce pot fi utilizate în marcarea cărnii. Aceștia sînt E 155 brun HT, E133 blue brilliant FCF, E 129 roșu allura AC sau un amestec corespunzător din ultimii doi coloranți. După cum afirmă șeful DSV, controlul utilizării acestor substanțe revine atît instituției pe care o conduce, cît și Direcției de Sănătate Publică și Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor.

Pe etichetă trebuie menționate reacțiile adverse majore ale aditivilor

O noutate în utilizarea aditivilor este menționarea unor reacții adverse majore. Această recomadare se aplică expres la îndulcitori. Astfel, la folosirea poliolilor – cum este glicerina – ca îndulcitori trebuie menționat „consumul excesiv produce efecte laxative. De asemenea, cînd se folosește aspartam – un înlocuitor al zaharinei – se face mențiunea „sursă de fenilalanină”. În acest ultim caz, precizarea este necesară pentru că transformarea în aminoacidul esențial pomenit poate provoca mari probleme unor persoane care au deficiențe în a-l metaboliza.

Ordinele ministeriale impun acum precizarea nu numai a aditivului în sine, ci și a clasei din care face parte. Pînă la apariția noilor reglementări, de multe ori pe ambalajele produselor alimentare se menționa doar E 100, de exemplu și nu colorant – curcumina, așa cum se face acum. Menționăm însă că marii agenți economici din industria alimentară și-au schimbat de multă vreme etichetarea pentru a se conforma noilor reguli. Astfel, pe eticheta unui salam, de exemplu, apare absolut tot ce conține ca aditiv – colorant, corector de gust, conservant etc. -, nu numai simpla enumerare a E-urilor. În cazul în care pe un produs alimentar sînt inspcripționate numai codificarea E-urilor, trebuie pusă întrebarea de unde provine și ce conține. (Gabriela PASCU)