„Administrația nu a fost de acord să înscriem acordarea tichetelor de masă în CCM, care s-au dat doar prin decizie a directorului general. Tot dire…

CITAT:
„Administrația nu a fost de acord să înscriem acordarea tichetelor de masă în CCM, care s-au dat doar prin decizie a directorului general. Tot directorul general are dreptul să revoce decizia cînd vrea; în momentul în care cineva îl supără, el poate să zică «Vă tai bonurile de masă!»” – George Plăișanu, vicelider sindical la Rafo

Salariile de la Rafo, sursă de nemulțumire

George MARTIN

Ieri, la ora 9, la Tribunalul Bacău, viceliderul sindicatului de la Rafo, George Plăișanu, și-a retras acțiunea prin care solicita anularea înregistrării Contractului Colectiv de Muncă (CCM), proces prin care se dorea renegocierea unor clauze, cum ar fi cele privind majorarea salariilor. Gestul lui Plăișanu s-a datorat neobținerii numărului statutar de voturi la Adunarea generală a Sindicatului „Rafinorul”, desfășurată miercuri, și va avea drept efect imposibilitatea de a mai ridica problema negocierilor, pînă la sfîrșitul anului, cînd expiră actualul CCM.
Pe de altă parte, liderul sindicatului, Ion Marian, susține că se mai poate renegocia contractul, în momentul în care va înceta planul de reorganizare judiciară, cel mai probabil în martie sau aprilie. Liderul și viceliderul au avut divergențe de opinie în privința majorărilor salariale: ambii au solicitat acest lucru, dar Ioan Marian a încercat să-l obțină pe bază de diplomație și bună înțelegere cu administrația, în timp ce George Plăișanu a optat pentru o acțiune mai autoritară, încercînd să obțină dreptul legal de a negocia, ca un fel de poliță de asigurare pentru salariați.

Un an de nemulțumiri salariale

Disputele au început în ianuarie 2007, cînd sindicatul a înaintat adminsitrației un proiect pentru noul CCM, într-un moment dificil pentru Rafo. „Șansa nu a fost de partea echipei de negociere și a salariaților, avînd în vedere faptul că negocierea a început fără ieșirea de sub planul de reorganizare și după o staționare a societății de peste un an, fără nici o perspectivă clară și certă de repornire – a povestit Ion Marian. S-a încercat negocierea unor noi clauze contractuale, față de care administrația s-a opus, pe motive legale, întrucît CCM nu se negociază pe durata planului de reorganizare, ci se prelungește cel existent. Cum termenul maxim de negociere, de 60 de zile, se apropia de sfîrșit, și cum exista riscul să se treacă la salariul minim pe economiei, am semnat contractul în forma existentă astăzi. Aplicînd principiul „Dacă nu poți să dai, măcar nu lua din drepturile pe care le am”, s-a ajuns la acel CCM prin care salariații și-au păstrat toate drepturile și nu au pierdut nici unul dintre cele existente”.
Varianta lui George Plăișanu este alta: „în aprilie 2007 expira fostul CCM și trebuia negociat unul nou, pe baza unei legi speciale, nu pe cea a reorganizării judiciare – a povestit viceliderul sindical. Am constatat că administrația nu avea nici o intenție de a oferi ceva, de a cădea la o înțelegere cu noi. Iar noi nu am avut pretenții exorbitante, care să depășească condițiile planului de reorganizare. Am propus ca, la 3 sau 4 luni de la repornire, să se aloce o anumită etapă de majorări. Dar administrația a impus niște clauze, de care mie, ca sindicalist, mi-e jenă, iar din februarie 2007 au început să plece oameni din Rafo, au continuat să plece și continuă să plece. Vor continua să plece, dacă nu sîntem în stare să le oferim un salariu decent și dacă nu sîntem în stare să ne impunem punctul de vedere privind CCM. Vrem să discutăm omenește, deci să fie exclusă din start orice apelare la forță și, mai ales, la nelegalitate”.

Creșteri salariale controversate

Totuși, după cum a arătat Ion Marian, administrația de la Rafo a fost de acord să păstreze unele sporuri și prime, să accepte majorări salariale cu 5 %, să ofere bonusuri de repornire și bonusuri în sumă fixă, dar și să majoreze fondul de salarii, la 2,2 milioane de dolari, fiind „cel mai mare de rafinăriile din țară”, după cum susține liderul sindical. Ion Marian a mai spus că, începînd din noiembrie 2007, cîștigul mediu net la nivelul muncitorilor a crescut la 1.500 de lei, iar la nivelul societății a urcat la 1.605 lei. „Peste 1.600 de salariați sînt la limita de subzistență, iar ceilalți 700 au salarii colosale; așa se explică creșterea cîștigului mediu”, i-a reproșat lui Marian un lider de organizație sindicală de bază.
Ion Marian a mai amintit și de acordarea tichetelor de masă, însă l-a contrazis, de această dată viceliderul sindical. „Administrația nu a fost de acord să înscriem acordarea tichetelor de masă în CCM, care s-au dat doar prin decizie a directorului general – a precizat George Plăișanu. Tot directorul general are dreptul să revoce decizia cînd vrea; în momentul în care cineva îl supără, el poate să zică «Vă tai bonurile de masă!»”.
Singura soluție a rămas acum să se încerce o nouă negociere, după ieșirea de sub reorganizare judiciară. Ion Marian este convins că se poate acest lucru, întrucît negocierile trecute s-au făcut „în condiții absolut nefavorabile”, după cum spune liderul sindical. „Sîntem la mila administrației; trebuie să cerșim la ușa lor”, este de părere vilceliderul.tat pentru o acțiun

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!