Admiterea la facultate, un loz norocos pentru candidați

Pentru o parte din absolvenții de liceu care au avut de susținut admiterea la facultate, săptămîna trecută a fost săptămîna stresului maxim. După nebuloasa de la admiteri, cînd toată lumea alerga dintr-un loc în altul fără să știe ce vrea, a urmat tensiunea admiterii, care în mod sigur a pus mult mai mulți nervi la încercare. Dacă unii au preferat varianta comodă a admiterii pe bază de dosare (asta dacă le-a permis și media), alții au avut curajul (sau poate au fost doar obligați de circumstanțe) să-și încerce puterile la examen. Nu cred că am avea prea multe de spus în legătură cu concursul de dosare, poate doar faptul că implică emoții destul de mari pînă la afișarea listelor cu cei admiși. Probabil că mulți au avut șocul unei dezamăgirii profunde atunci cînd s-au regăsit pe listele celor respinși, grație unor note mici din liceu luate dintr-o „greșeală”. Regretele sînt mult prea tîrzii în acest caz. Cert este, însă, că nu poți rămîne indiferent atunci cînd descoperi pe liste, lîngă același nume, o medie de zece în liceu la un anumit obiect și o medie de șapte sau chiar de șase la bacalaureat. Nu contestă nimeni buna pregătire a celor cu astfel de note, dar probabil ar fi fost mai corect ca aceștia să-și dovedească capacitatea la un examen. Poate așa nu ar fi avut nimeni mustrări de conștiință că locurile din facultăți sînt ocupate oarecum pe nedrept. Cel mai corect în acest moment este să-i avertizăm, cel puțin pe cei care mai pot face ceva ca să nu-și distrugă viitorul, că liceul nu mai trebuie și nu mai poate fi luat ca o distracție. O notă proastă pentru copiat, pentru o temă nescrisă, poate să-ți afecteze tot viitorul. Acest lucru a fost din plin simțit de cei respinși la facultățile unde a fost concurs de dosare. Nimeni nu a crezut că notele din liceu vor marca atît de mult admiterea și a fost cu atît mai șocant cu cît a fost o decizie bruscă pentru cei care nu mai puteau face nimic care să schimbe situația.

Examenele nu au fost nici pe departe lipsite de stres, dar cel puțin au testat valoarea celor care s-au înscris la facultate. Cum Bucureștiul este printre singurele centre universitare care au continuat pe sistemul acesta, este explicabil numărul mare de candidați care au concurat pe locurile disponibile din facultăți. Cred că ar fi util pentru cei care nu au susținut încă examenul de admitere să cunoască măcar în mare șocurile la care sînt expuși în mirifica capitală. Pentru început, ar trebui spus că este un real avantaj să ai unul din părinți cu tine, în special dacă nu ai mai fost niciodată în București. Dacă ești doar cu un prieten este ceva mai greu, dar cum nu ai de ales, trebuie să te descurci și în această situație. Cazarea pe perioada examenelor este deosebit de importantă. Cum nu toată lumea are rude în capitală, alege varianta mai avantajoasă – căminul. Cu 100.000 sau 150.000 de lei îți poți rezerva un pat pentru o noapte. Condițiile însă nu sînt nici pe departe ca la mama acasă. Ar fi prea puțin spus jalnic, dezolant pentru a califica mizeria care tronează în fiecare colțișor. Mînere cu care rămîi în mînă, încuietori inexistente, vizor cît un pumn, dulapuri fără uși, geamuri sparte etc. Șocul este de proporții, dar nu trebuie să faci greșeala să te așezi pe un pat ca să îți revii. Dacă nu îl verifici mai întîi te trezești pe jos și nu de altceva, dar nu mai ai nici unde dormi, în cazul în care ai curajul să dormi. Problemele fiziologice e mai bine să nu mai apară. Cît despre un duș, nici gînd, sau poate doar printr-o minune. Apropo, nu există dușuri în adevăratul sens al cuvîntului, trebuie să te mulțumești doar cu o țeavă ruginită pe care curge infect apa rece(cea caldă e pusă la păstrare). Dacă ești pudic trebuie să te călești rapid: ușile de la W.C dacă există nu se închid, iar dușuri cum era de așteptat, sînt lipsite complet de orice încuietoare.

După o noapte petrecută în astfel de condiții, cu toate pînzele sus spre examen. Emoțiile sînt sugrumate în cîteva clipe de miile de oameni care blochează jalnicele bulevarde din capitală pentru același motiv. Dacă ai norocul să ajungi la timp în sala de examen îți trebuiesc cîteva momente de reculegere. Două ore și jumătate adrenalina își face de cap, efectele se văd însă la afișarea rezultatelor. La sfîrșit, în mod sigur te vei simți vedetă luînd în considerare miile de ochi care se îndreaptă spre ușă atunci cînd ieși din clădire. Părerile finale sună cam așa: „Aici e ca la loto. La cîte răspunsuri am pus la plesneală, doar o minune poate să mă salveze”. Cum se termină? Pentru unii bine, pentru alții îngrozitor de rău. (Roxana POPA)