Adolescența, fiind trecerea de la copilărie la maturitate, aduce numeroase schimbări pentru tineri, atît fizic, dar și de conduită. Ei își modifică comportamentul, uimindu-i pe părinți într-un mod mai mult sau mai puțin plăcut. În această perioadă a vieții tinerii ar trebui să își aleagă prietenii cu grijă, între părinți și tineri ar trebui să existe o comunicare liberă fără să fie evitate anumite subiecte pe motiv că „sînt prea mici pentru a afla de la această vîrstă despre asemenea lucruri” sau din alte motive nesemnificante.
Pentru tînăr este destul de greu să treacă brusc de la copil la om adult. În comportamentul lui, oricum rămîn anumite gesturi și anumite idei de copii, și de aceea de multe ori îi surprinde pe cei din jurul lui cu tot ceea ce face și prin felul de a gîndi. Există tineri de 16-17 ani care scriu sau spun anumite lucruri despre viața de zi cu zi de parcă s-au născut cu 30 – 40 ani în urmă. Aceștia chiar dacă sînt atît de maturi pot avea un comportament de copil, dar nu asta contează. Sînt alții care sînt niște elevi eminenți, cu o conduită exemplară, pot da dovadă de copii educați în prezența unor persoane mai importante, a familiei sau a profesorilor, dar în lipsa acestora pot fi niște tineri needucați, să se ocupe de lucruri ilegale și multe altele. Mai sînt tineri care la prima vedere par a fi persoane dure, arogante agresive, dar în momentul cînd te apropii de ei remarci că de fapt sînt sociabili, sufletiști și foarte bine educați. Dar o fac pe oamenii răi pentru ca ceilalți să nu îi ia de proști.
Niciodată nu o să existe cineva care să cunoască comportamentul și gîndirea adolescentului în întregime. La această vîrstă tinerii sînt foarte influențabili și de aceea caracterul lor nu este stabil.
În concluzie, adolescentul a fost, este și va fi pentru toți, chiar și pentru cei mai apropiați, un necunoscut. (Andreea OLARU)
Lasă un răspuns