Maria și Marian Merlușcă, mamă și fiu, au fost secerați de apele rîului Agăș. Cei doi locuiau în albia pîrîului, undeva la aproximativ patru kilometri de drumul principal. Vecinii povestesc că miercuri, în jurul prînzului, pîrîul s-a umflat deodată, a rupt stăvilarul și a umplut drumul pe care sătenii obișnuiau să meargă. „A venit viitura în cîteva minute. Maria s-a dus la fiul ei, să-i spună să iasă din casă, că vine apa mare. Nu au mai apucat. Locuința a fost luată cu totul, de apă”, ne-a povestit o vecină. În casă se afla și fetița de patru ani a lui Marian, care a fost smulsă și ea de torent. Mai ușor, corpul copilului a fost purtat de viitura puternică. Un sătean a reușit, însă, să zărească la vreme copilul și, după o luptă de cîteva minute cu apele înfuriate, a reușit să-l salveze. Bunica și tatăl fetiței au fost răpuși, însă, de apă. Cadavrul Mariei Merlușcă a fost găsit la vreo doi kilometri de casă, în apropierea podului peste Agăș de lîngă șosea, iar trupul fiului, cîteva sute de metri mai încolo.
Oamenii din sat vorbeau ieri cu mîna la gură despre tragedie. Singura rudă a celor doi, fata Mariei, era plecată, la morgă, la Comănești. Femeile vorbeau despre tragedie. „O să îi depună în biserică, nu are în altă parte unde. Casa lor nu mai există și, oricum, pînă acolo nici nu se poate ajunge”, ne-a spus Elena Ciuturaru. Cale de patru kilometri, din șoseaua principală pe coama muntelui, casele care au fost situate în dreapta și în stînga drumului au fost în totalitate calamitate. Lui Mihai Zafiu, apa i-a distrus vila cu un etaj. Doar un perete a mai rămas în picioare, rămășiță de rezistență în fața naturii. Bolțarii din care a fost construită casa erau, parte dintre ei, adunați ieri pe un mal al rîului.
Agășul a cărat din munte pietre și bușteni, și-a crescut brusc debitul și a venit cu o forță impresionantă. A ras de pe fața pămîntului locuințe, grajduri, garaje, bucătării de vară. Patru poduri de beton de pe apa Asău au fost făcute țăndări. Mii de animale și păsări de curte și-au găsit sfîrșitul în apele tulburi. „Am văzut un vițel, care încerca să supraviețuiască în apă. Împreună cu alți bărbați, am reușit să îl scoatem, dar a fost ceva infernal”, povestește Dumitru Zugliu.
Cîtă forță a avut un amărît de pîrîiaș, transformat în viitură, a simțit din plin și Ionel Zaharia. Mașina lui, o Dacie de culoare roșie, s-a transformat într-un morman de fiare contorsionate. Precum un puști supărat pe mașinuța care nu-l ascultă, miile de degete ale apei s-au jucat cu sutele de kilograme de fier ale autoturismului. Mai întîi, apa a luat mașina din drum și a cărat-o în mijlocul torentului. Apoi, a rupt podul de beton din apropiere. „Am văzut cum apa îmi cară mașina și o izbește în toate părțile. Podul s-a rupt, a căzut și mașina a fost dusă sub el. Acolo a fost bombardată cu buștenii care veneau din deal. Mi-a făcut-o praf. Pe cine pot eu să fiu acum supărat?”, se întreba ieri, resemnat, Ionel Zaharia, în timp ce asista la operațiunea prin care pompierii și jandarmii încercau să scoată pe mal ce a mai rămas din autoturism.
Pe Valea Agășului, oamenii sînt ca și paralizați. Pentru că drumul e ocupat de apă, care nici pînă ieri nu s-a lăsat îmblînzită, accesul la zecile de case este imposibil. Singura șansă este să o iei pe dealuri, prin pădure, să faci ocoluri de kilometri întregi, pentru a putea să ajungi la cei dragi. Aici, însă, te așteaptă jalea și deznădejdea unor oameni care își văd năruită munca de o viață.
O femeie de 75 de ani, netransportabilă, refugiată într-un pod
Cîțiva kilometri mai jos, la Goioasa, alte familii își strigă disperarea. Și aici, tot un pîrîu, Goioasa, și-a făcut de cap și a semănat jale și disperare. Opt familii stau de aproape 36 de ore și privesc neputincioase, de pe o coamă de deal, cum casele lor, cu tot ce se afla înăuntru, sînt mîncate de apă. Gospodăriile sînt situate într-o vale, amplasată puțin mai jos de nivelul șoselei. Torenții care s-au scurs de pe munte s-au adunat ca într-o căldare și, din cauza topografiei zonei, apa nu are unde se scurge decît în pămînt. Cum nimeni nu a venit pînă acum să gsească o soluție, sătenii așteaptă ca cineva să se îndure și de ei.
Familia lui Vasile Burlacu se afla în casă cînd a început potopul. Apa a venit de pe munte, în cantitate mare, și s-a infiltrat în beci. „Am văzut deodată că, de sub podele, apa începe să bolborosească. Am vrut să salvăm animalele, dar am lăsat totul baltă. Am vrut să ne salvăm. Pe ușa din față, nu mai puteam ieși, că apa era cît noi. Ne-am dus în spatele casei, și am ieșit pe geam”, povestește Vasile Burlacu. Oamenii au stat pe deal pînă ce a trecut potopul. În casă nu pot intra, iar rude care să le adăpostească nu au. Așa că soții Burlacu, împreună cu cei trei copii ai lor, în vîrstă de un an, patru ani și șase ani, dorm în podul unui grajd. În culcușul pe care și l-au făcut, cele cinci suflete au adăpostit cîteva plase cu hăinuțe pentru cei mici, un bax de apă minerală primit de la primărie și niște mîncare, primită de pomană de la oamenii din zonă care au mai avut suflet să se gîndească și la necazurile altora.
Janeta Burlacu, de 75 de ani, netransportabilă, locuiește și ea într-un pod. Apele au surprins-o în casă și niște rude mai tinere au apucat să o urce în podul grajdului. Ieri, Janeta Ciurcanu stătea în pod, de mai bine de 24 de ore, și șansele ca ea să fie coborîtă de acolo erau nule. Un vecin a mers în cursul dimineții pînă la ea și i-a dus ceva de mîncare, dar femeia nu va dormi din nou în patul ei decît după ce apa adunată în căldarea din zonă se va scurge. Elena Șandor, de 80 de ani, a fost salvată, aproape miraculos, de la un sfîrșit tragic. Bătrîna locuiește singură și, cînd a văzut cum se adună apa, Mariana Ciurcanu, o vecină, s-a gîndit la tanti Lenuța și a trecut înot curtea, pînă la casa femeii. A cărat-o în brațe pînă la ușă și a strigat după ajutor. A auzit-o un vecin, care a ajutat cele două femei să ajungă la apost, pe un deal.
„Nu vrem să fim ajutați altfel decît să se găsească o soluție, să se scurgă apa. Să putem ajunge la casele noastre, că mîlul din gospodării ni-l scoatem noi”, ne-a spuis ieri, disperat, Dragoș Ciucanu.
Hainele de înmormîntare, încredințate jandarmului
Zeci de săteni erau ieri prin curți, cu lopețile în mîini, și își scoteau mîlul din case și gospodării. Printre ei, jandarmii și pompierii au devenit figuri obișnuite. Un băiat tînăr, să nu fi avut mai mult de 18 ani, militar în termen la pompieri, dar care nu a vrut să ne spună numele, de teamă să nu îl certe șeful, ne-a mărturisit că se era pe baricade de mai bine de 12 ore. „Îi ajutăm pe oameni, ce să facă și ei, săracii? A dat așa un necaz peste ei!”, ne-a spus soldatul, în timp ce dirija un furtun spre o fostă canalizare. Plutonierul major Gheorghe Pricope era pentru a doua oară în zonă, după o primă mînă de ajutor dată ieri și cîteva ore de odihnă. „Oamenii sînt nervoși, au necazuri mari. Au gospodăriile în nămol, pline de apă. Îi vom ajuta pe toți, dar ușor”, ne-a spus plutonierul major Pricope.
Ieri, pe strada principală din Agăș, cîțiva jandarmi cărau umerașe pline de haine, un televizor și un maldăr de prosoape și așternuturi. Le duceau de la locuința lui Culiță Merlușcă, la o rudă.
Casa familiei Merlușcă este plină de apă pînă la genunchi, deși pompierii au tras odată apa, dar aceasta a continuat să izvorască de sub podele. Pe lîngă zidurile casei, mîlul are o înălțime de aproape un metru, cam cît de înalt a fost și stratul de apă care a pătruns în locuință. În interior, proprietarul scoate ce se mai poate, în timp ce soția sa e deja la rude, unde așteaptă să preia bunurile din casă. Transportul între cele două destinații le fac doi băieți tineri și plini de bunăvoință. Culiță Merlușcă pare să aibă mai multă încredere într-unul dintre ei, căruia îi pune în brațe hainele lui de înmormîntare: prosoape, metraj, cămașă, maieu, șosete și chiloți noi. „Ai grijă, băiete, cum le duci. Vezi că ai aici și o lenjerie!”, îi atrage bărbatul atenția.
Jandarmii, deși fac fără să crîcnească cam tot ce li se cere și ce este omenește posibil, dar și pompieri, au și ei o nemulțumire: prea mulți dintre oameni așteaptă ca oamenii în uniformă să rezolve tot. „Nu vedeți, stau și se uită la noi. Sînt oameni tineri care nu fac nimic. În loc să vină să ne ajute, stau și așteaptă”, ne-a spus, între două transporturi, unul dintre jandarmi.
La Comănești, Agăș sau Asău, vor trece zile, poate săptămîni, pînă cînd lucrurile vor intra în făgașul lor normal. Oamenii se întreabă încă cu ce au greșit de au fost atît de pedepsiți. Unii au puterea să recunoască și arată cu degetul: jaful din păduri, tăierile ilegale și masive își arată acum efectele. Peste cîteva săptămîni, pe Valea Muntelui se va intra din nou în normalitate. Și, așa cum stă bine românului, durerea va fi dată uitării și, pentru a acoperi mai repede paguba, jaful va reîncepe. (Nicoleta BICHESCU)
Lasă un răspuns