• doar cinci persoane cu handicap au fost încadrate în muncă • agenții economici refuză să încheie cu AJOFM convenția pentru facilități, deoarece nu garantează păstrarea în muncă a persoanei cu handicap pe perioada prevăzută de lege
Constantin Petruț Pintilie este persoană cu handicap. Are probleme cu mîna și piciorul drept, iar Comisia de Expertiză Medicală i-a acordat gradul II de handicap. De patru ani, încearcă fără nici un succes să-și găsească un loc de muncă de patru ani. Suferința lui i-a speriat pe agenții economici, care nu vor să îi ofere un loc de muncă. „Am terminat zece clase la mine în comună, la Bălcescu. La școală am făcut și un curs de tipografie. Dar nu mi-am găsit nimic de lucru. Aș putea face și altceva, nu numai ce am învățat la școală, pentru că învăț ușor. Am căutat singur un loc de muncă, dar cînd am văzut că nu reușesc, m-am prezentat la Forțele de Muncă, în mai 2002. Am crezut că, prin bursa locurilor de muncă pentru persoanele cu handicap îmi voi găsi ceva. Aici, mi-au dat o recomandare pentru a lucra ca vînzător la Selena. Cînd m-am dus la interviu, mi s-a spus că nu fac față în această meserie și mi-au promis că mă vor angaja la tipografia de mase plastice. Trebuia să aștept o lună – două, pînă ce mă vor anunța ei. Dar am așteptat trei luni și încă n-am primit nici un semn. I-am mai căutat eu și mi-au spus că secția este în stare de proiect și că voi fi anunțat imediat ce se demarează activitatea”, ne-a declarat tînărul de 21 de ani, care ar vrea să muncească.
Venitul lui Petruț este de 670.000 de lei lunar, cît reprezintă indemnizația specială pe care o primește. El mai are patru frați, iar din familie nu lucrează decît tatăl și o soră. „Cu banii stăm prost. Avem noroc că locuim la țară și mai creștem ceva în curte sau mai cultivăm în gradină. Banii ne ajung de azi pe mîine. Îi întindem cum putem. Rezolvăm întîi necesitățile”, spune Petruț Pintilie. Nici Doru Bîrliga nu a reușit să-și găsească un loc de muncă. El are 42 de ani, este căsătorit și trebuie să-și îngrijească și copilul. Omul are din naștere o pareză pe partea stîngă. Medicii i-au acordat gradul II de handicap. Timp de 19 ani a mucit la Letea ca operator, dar a fost disponibilizat în 1994. De-atunci și-a căutat cu înfrigurare un loc de muncă, dar nu a găsit nimic. Ziarele, prietenii și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) din Bacău au fost aprig cercetate, pentru a depista o slujbă. A fost la interviuri, dar toți patronii i-au spus fie că nu mai au locuri vacante, fie să mai aștepte, fie i-au spus verde în față că n-au locuri de muncă pentru el. A lucrat și ca zilier, la vîndut ziare, dar primea mai puțin decît ajutorul special de 670.000 de lei. La bursa locurilor de muncă pentru persoanele cu handicap i s-a dat recomandare la Robinete Industriale, pe meseria de tîmplar. Aici i s-a spus că nu poate fi angajat, deoarece nu corespunde postului.
În urma bursei locurilor de muncă pentru persoanele cu handicap din primăvara acestui an au fost angajate doar cinci persoane din cele peste 70 care s-au prezentat . „Este posibil ca numărul acestor persoane să fie mai mare, dar nu putem avea o evidență a lor deoarece agenții economici nu au încheiat convenția cu noi”, ne-a declarat Claudiu Boangiu, purtător de cuvînt la AJOFM din Bacău. Angajatorii care ocupă locurile de muncă cu persoane provenite din rîndul celor cu handicap primesc o contribuție lunară echivalentă cu un salariu minim brut pe țară. Ei au obligația să țină persoanele cu handicap angajate cel puțin doi ani de zile. „În cazul în care raporturile de muncă încetează din motive neimputabile salariatului, patronul trebuie să ne restituie banii, plus dobînda aferentă trezoreriei”, a mai precizat purtătorul de cuvînt al instituției care îi are în grijă pe șomeri.
O altă problemă cu care se confruntă persoanele cu handicap este imposibilitatea de a urma un curs gratuit de calificare, deoarece indemnizația specială se consideră venit și în acest caz cursurile trebuie plătite. Iar cursurile costă peste un milion de lei. Agenții economici care au peste 100 de salariați au obligația prin lege de a încadra în muncă un procent de 4% persoane cu handicap. Dar ei preferă să plătească statului un salariu minim brut pe țară, pentru fiecare persoană care ar trebui angajată, decît să se încarce cu „handicapați”. Angajarea lor ar presupune crearea unor accesibilități. În plus, ei se feresc să-i angajeze, pentru că nu pot să le dea mai multe sarcini decît sarcina postului. La Societatea Handicapaților Fizic din Bacău este întocmită o bază de date cu 117 persoane cu dizabilități care ar putea munci, dar dintre acestea doar două au avut șansa să-și găsească un loc de muncă. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns