Nu cu mult timp în urmă, unii sociologi – umaniști și tehnologizanți – interpretînd statistici ținînd de domeniul a ceea ce numim science- fiction, profetizau dispariția cărții datorită, în special, implementării din ce în ce mai puternice a noilor mijloace de comunicare în masă ce au dus printre altele la apariția și dezvoltarea literaturii electronice. De altfel, nu e nimic nou în asta – fiecare epocă s-a confruntat, la vremea ei, cu inovații și noi procese tehnologice care păreau să pună sub semnul întrebării, într-un fel sau altul, procesul continuității fenomenului cultural, fără a se înțelege faptul că asemenea fenomene sînt tocmai produsele unei culturi mereu pe cale de a-și înnoi formulele de expresie. Se spunea, atunci cînd a fost inventat gramofonul, că sălile de concert vor fi închise; rezultatul a fost tocmai invers, deoarece s-a reușit ca muzica să intre în și mai multe case, să convingă și să cucerească noi și noi adepți, oameni care nu ar fi avut poate niciodată posibilitatea sau dorința de a merge să asculte un concert. Atunci cînd cinematografia a devenit un fel de loc ritual de întîlnire pentru omul urban, s-a spus că, iată, asistăm la sfîrșitul teatrului ca artă; dar acum, la mai bine de un secol după inventarea celei de-a șaptea arte, teatrul și-a dezvoltat noi linii de acțiune, adoptînd o parte din procedeele cinematografice care au avut și influnțe pozitive asupra artei și literaturii. Televiziunea era de așteptat să aducă o mare lovitură cinematografului, dar relativa descreștere a numărului de filme produse acum în lume nu are nici un fel de legătură cu creșterea numărului de televizoare. Teama ivită pentru viitorul cărții derivă din faptul că filmul, televiziunea, radioul, magazinele ilustrate, ocupă o mare parte din timpul liber al oamenilor, timpul pentru pasiunea lecturii reducîndu-se simțitor. În fapt, dintotdeauna a existat posibilitatea unei astfel de diversiuni în funcție de clasa socială, timp și loc – sport, vizite, curse de automobilism etc. Pe de altă parte, mijloacele de comunicare în masă au făcut ca publicul larg să cunoască mai bine foarte multe cărți. Stimați cititori, aduceți -vă aminte doar cîte romane au devenit adevărate succese mondiale de vînzare datorită succesului pe care-l avusese mai înainte filmul scris pe baza lor. Exemple ar putea fi „Procesul” lui Kafka, „Cei goi și cei morți” de Norman Mailer, operele lui Emily Bronte sau Shakespeare. În Franța, succesul unui serial de televiziune după romanul lui Galsworthy, „Forsyte Saga” a determinat editarea unei ediții masive de buzunar, iar cîteva documentare reușite asupra mișcării suprarealiste au determinat o puternică creștere a cererii pe piață de volume cu o astfel de temă. Cu foarte mulți ani în urmă, pe cînd Orson Welles era încă unul dintre copiii teribili ai Hollywood-ului, adaptarea sa fantezistă și alarmistă – producătoarea binecunoscutului scandal la CBS – a operei „Războiul Lunilor” a făcut ca romanul lui H.G. Wells să se editeze în tiraje incredibile, aproape de cele ale unui cotidian de succes.
În ciuda agravării a numeroase probleme și conflicte, timpul pe care-l trăim nu pare cu mult mai rău decît altele. În ultimii 30 de ani, peste 800 de milioane de oameni au fost alfabetizați și pentru aceștia cartea, altădată un obiect imposibil, inaccesibil a devenit obiectul de venerație pe care l-a constituit la început în fiecare civilizație a lumii. Marile cărți sacre ale popoarelor erau obiecte unice, care adunau esența tradiției și moștenirii culturale, un depozit de tezaur ce trebuia păstrat cu sfințenie de la o generație la alta. Chiar și astăzi, cartea păstrează aceeași funcție, deoarece oamenii care se gîndesc la viitorul omenirii transmit această inestimabilă moștenire. Cartea nu va dispărea atîta timp cît nu vom înceta să credem în puterea sa divină, spre care ne-am întors întotdeauna, cea care ne poate transporta instantaneu în alte spații și timpuri ale infinitului univers, care ne oferă posibilități de trăire și satisfacții spirituale sublime, pe care altfel nu le-am fi gîndit, orizonturi spre care nu ne-am fi ridicat. Cartea este începutul oricărui drum spre marea cunoaștere, cea care dă și va da mereu adevăr, un sens real cuvintelor, cea prin care putem privi cu încredere spre viitor. (Romulus Dan Busnea)
Lasă un răspuns