Istoria recentă ne arată că, în mai multe rînduri, omenirea a fost la un pas de a dispare de pe suprafața Terrei. Și nu doar cataclismele naturale de proporții sînt cele care ne pîndesc și amenință existența, ci mai ales războaiele, declanșarea unor conflicte armate de proporții cu efecte practic de neimaginat. Și atunci ne punem, firesc, întrebarea: ce s-ar întîmpla dacă toate țările puternice ale lumii ar renunța la război ca alternativă la instrumentul politic? Pornind de la această teză, o seamă de politologi susțin că primul război mondial ar fi putut fi și ultimul, punîndu-se astfel capăt acestei modalități de soluționare a diferendelor dintre state, dacă la cîrma Germaniei nu ar fi ajuns un fanatic, care a silit lumea să reînvețe o lecție pe care o învățase deja, anume că războiul modern nu poate avea nici un fel de justificare rațională, cu atît mai puțin morală. Și aceasta întrucît nivelul de violență depășește cu mult orice fel de beneficii ce ar putea fi obținute pe calea forței.
Amintirea celor două conflagrații mondiale ar trebui să se dovedească suficientă pentru a convinge oficialitățille statelor super-puteri că războiul constituie un fenomen irațional. In plus, națiunile lumii au și un alt motiv de a evita confruntarea armată: statele-națiune urmăresc, acum, prosperitatea economică într-o mai mare măsură decît puterea politică. Practic, începînd cu perioada scursă de la încheierea celui de-al doilea război mondial și pînă astăzi nu a existat un pericol real de declanșare a unui conflict militar între Statele Unite ale Americii și Rusia, deși s-au emis sumedenie de opinii cum că acesta ar fi fost posibil, și dau ca exemplu în acest sens criza rachetelor nucleare sovietice din Cuba de la începutul anilor ’60. A fost o excepție, se afirmă, care din fericire nu a întărit regula, protejînd omenirea de la un nou dezastru. Fostul președinte american John Kenedy era de părere că șansele declanșării unui război erau considerabile în cursul acelei crize. Intre timp au fost dezvăluite indicii precum că președintele american era pregătiti să facă, în cazul cînd ar fi devenit necesare, concesii apreciabile pentru a evita războiul ce se prefigura la orizont.
De-a lungul celor peste patru decenii care ne despart de acea criză, nici la Kremlin, dar nici la Casa Albă nu a existat vreun indiciu cum că oficialitățile ar fi fost interesate să împingă lumea în abis. Reacția altui președinte, Jimmy Carter, în urma invadării Afganistanului de către trupele sovietice, ca și cea a lui Gorbaciov în cazul prezenței unor nave de război americane în Golful Persic oferă dovezi elocvente în acest sens. Primul a decis să nu participe la Jocurile Olimpice de la Moscova, care au avut loc în vara anului 1980, și a sistat exporturile americane de cereale în Rusia, iar conducătorul sovieticv a propus înlocuirea navelor americane de război cu o flotă alcătuită de ONU și menită să mențină pacea în zona Golfului. În ambele cazuri, reacția a fost categoric lipsită de conținutul unei posibile amenințări.
Privit din aceste perspective, viitorul pare a fi atrăgător. Cu excepția, desigur, a conflictelor militare locale sau zonale, cum ar fi Irakul.
Așadar, viitorul ne apare dacă nu foarte atrăgător, cel puțin unul nu tocmai îngrijorător, asta dacă, desigur, nu luăm în calcul amenințările grupărilor teroriste internaționale. Acceptînd învățămintele desprinse din cele două conflagrații mondiale, marile puteri ale lumii nu-și raliază războiul ca mod tranșant de acțiune. Totuși, nu cred că ar fi înțelept ca mișcarea de promovare a păcii să se declare victorioasă și să renunțe, astfel, la o continuare a luptei, dat fiind faptul că încă există o seamă de contracurente care se cer luate în considerație, în special influența pe care anumiți lideri de conjunctură o pot exercita asupra cursului istoriei. Din perspectiva politică, pericolul unui război este premisa cea mai bună pentru ca un guvern să fie recunoscut drept stăpînul legitim al societății și ocrotitorul ei. Iată de ce nu trebuie exclus din calcule și acest posibil scernariu. Oricum, teza conform căreia războiul este neadmisibil în contextul actual se bucură de o tot mai mare trecere. (Romulus Dan BUSNEA)
Lasă un răspuns