Agroturism cu păstrăv și berbeci, la Coada lacului Valea Uzului

Pe Lili și Iulian Colomeț i-am cunoscut acum aproape zece ani, cînd au avut ideea de a pune pe picioare un proiect de agroturism la Coada lacului de la Valea Uzului. Superbă zona în care apele Uzului au fost zăgăzuite! Pe malul stîng al lacului de acumulare, cum lași în urmă barajul, apuci un drum care te duce în județul Harghita. Drumul trece peste apa Uzului chiar acolo unde lacul ia sfîrșit, alungit ca o coadă de pește între maluri abrupte de stîncă, înalte. Dacă ai trecut podețul peste Uz, o poți lua, în dreapta, spre tabăra de copii de la granița cu Ardealul, sau în stînga, prin pîlcul de case care au mai rămas din satul ascuns de apele lacului, peste firul zglobiu al Izvorului Alb sau al pîrîului Groza. Familia Colomeț trăiește și acum acolo, dar proiectul lor a rămas aproape un vis. Zona de protecție sanitară din jurul lacului, care este rezervorul de apă potabilă pentru cinci orașe băcăuane, nu permite nici un fel de activitate turistică fără cheltuieli mari de protecție a mediului. Potențialul turistic al zonei nu se reduce, însă, doar la atît.

Lili și Iulian Colomeț au venit la Coada lacului la jumătatea deceniului trecut. Mulți oameni din orașele monoindustriale își căutau rostul în altă parte. Dărmăneșteni fiind, ei s-au gîndit la zona turistică de pe Valea Uzului, pe care o ochiseră și grangurii cu bani mulți. Dacă cei din urmă au început prin a-și construi cîte o vilă pompoasă, ascunsă, Lili și Iulian au adus o simplă baracă muncitorească, în care au înjghebat un soi de bar. în pădurile din jur, tocmai atunci o furtună grozavă culcase la pămînt hectare întregi de arbori. Lemnul trebuia exploatat, iar la fața locului a început o vînzoleală de oameni și mașini cum nu s-a mai văzut. „Era momentul să acționăm – spune Iulian. Aici veneau și destui turiști, mulți pescari, la clean și mai ales la păstrăv. Erau destui clienți pentru noi și am crezut că am dat lovitura”. în baraca soților Colomeț am intrat, atunci, și noi. Cu Iulian am stat mult de vorbă, despre agroturismul care era, la noi, abia în fașă. Ba, am și pornit un pic pe Uz, în amonte, să vedem cît de frumoase sînt locurile. Nici nu a fost nevoie de prea mult drum, pînă la o superbă cascadă, în care cad mii de metri cubi de apă pe secundă, peste stînci enorme, printre malurile în care apa a săpat milioane de ani și a lărgit locul ca o găleată. Păstrăvi cu spinările negre sar din șuvoiul de apă întocmai ca somonii la împerechere. în jur nu mai există decît pădure, apă și stînci, și un huruit permanent peste toate. Iulian avea, de atunci, proiectul unei pensiuni, a cîtorva căsuțe din lemn și a unui iaz de pește în curte. Lucrurile s-au urnit greu, dar s-au urnit, iar acum locul arată aproape cam cum îl descria atunci proprietarul.

Prăjina de pămînt a ajuns 20 de milioane de lei

La Coada lacului îți apare în față, de cum ajungi la podul peste Uz, cabana soților Colomeț. Construcție din piatră și lemn, în care s-a amenajat un mic restaurant, cu bar și bucătărie, și pe care proprietarul l-a tapetat din belșug cu trofee de vînătoare și pescuit, de nici el nu le mai știe numărul. Poți vedea ursul pescar și vulpea haină, rîsul, dihorul și nevăstuica, fel de fel de pești și șerpi, trofee de cerb și cîte altele. Cu Lili și Iulian stăm de vorbă, acum, în alți termeni. Vedem, în jur, cîteva căsuțe din lemn, micul heleșteu cu pește, și chiar un soi de duș rustic, compus din două butoaie cocoțate la trei metri, să aibă apa cadere. „Am cumpărat, aici, – spune Lili – zece prăjini de teren. Restul l-am luat la schimb cu ce aveam în Dărmănești. Proprietarii locului mai au destul teren în zonă, pe care acum îl vînd cu niște prețuri exorbitante: 20 de milioane de lei vechi prăjina. Zona este considerată turistică și aici chiar vin mulți turiști, din Brăila, din Galați, Constanța și București, din multe părți de țară. Acum opt-nouă ani era doar un milion de lei prăjina. Am făcut împrumut în bancă și am construit cît s-a putut. La cît avem, muncim numai noi și Andrei, băiatul nostru, de 24 de ani. Fata e plecată în Spania. Exploatarea lemnului s-a terminat, iar turiștii vin numai pînă la barieră, cu mașinile. Dar vin”. Pensiunea soților Colomeț are 20 de locuri de cazare, în cinci căsuțe de lemn și la mansardă.

Nas în nas cu berbecul

Nu termină bine vorba, că în restaurant intră chiar un turist. Căuta locuri de cazare pentru o familie. Iese să negocieze cu proprietarul, dar locul nu rămîne gol: odată năvălește înăuntru o mîndrețe de berbec și un puiandru de cîine ciobănesc. Sărim în laturi, cum se spune, scuipăm în sîn și ne mai potolim cînd după patrupede vine un flăcău, roșu de alergătură. Sare și Andrei, și noi scăpăm de niscaiva burdușeli. Iată – îmi zic – ăsta-i agroturismul, să dai nas în nas cu berbecul, cu cîinele, să arunci undița în iaz sau în rîu și să sară păstrăvul pe tine. Și ne convingem că asta trebuie să fie agroturismul, cînd gazda, primitoare, ne pune în față cîte un deget de rachiu făcut în casă, dar și cîte doi ardei umpluți, gustoși cum rar ni se întîmplă să pomenim. Ce să mai zicem de păstrăvul dulce, de pisicuța și cățelușul pe care i-am dibuit pe sub masă și pe care i-am hrănit cu peștele rămas. Un deliciu, totul, ca în casa veche a bunicilor.
Plecăm, apoi, curioși, spre pîlcul de case de pe malul lacului. Două-trei gospodării de oameni ai locului, dar și cîteva vilișoare și cabane. într-un loc, cîteva căsuțe de camping stăteau parcă abandonate, dar în altul se construia de zor la o adevărată pensiune, despre care cei de prin partea locului spuneau că ar avea toate aprobările de la mediu. Așa să fie, pentru că la Coada lacului e mai frumos ca în multe alte locuri din țară, iar dincolo de zona de protecție sanitară a lacului turismul e la el acasă. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!