Alegerile comice din Italia

Rezultatele surprinzătoare ale alegerilor generale din Italia ne mai spală rușinea de anul trecut. Iată că și într-una dintre cele mai mari țări din Vestul democrat al Europei (fondatoare a Uniunii!) electoratul și-a arătat preferința față de un partid populist, înființat recent de comicul Beppe Grillo! „Programul politic” este, parcă, importat de la DDTV, ba chiar „îmbogățit” cu niscaiva ingrediente romane… Atenți dintotdeauna la „capra vecinului”, trăim un sentiment de mulțumire latină în fața grimaselor afectate ale europenilor nordici. Nu doar noi suntem slab pregătiți la capitolul „democrație”, iar votul furios nu ține doar de experiența dramatică a comunismului.

Dincolo de glumă, faptul că italienii au votat masiv coaliția de stânga și o formațiune comică demonstrează eșecul politicilor de austeritate gândite la Bruxelles. De altfel, președintele Parlamentului European, Martin Schulz, la doar câteva ore după anunțarea rezultatelor preliminare, a atras atenția asupra reacției ferme a populației afectate de aceste decizii. În intervenția sa, Schulz a repetat de vreo trei ori că „măsurile nu sun impuse de Uniunea Europeană, ci de guverne, inclusiv de cel de la Roma”. De aceea, votul populist n-ar fi unul antieuropean, ci „un avertisment față de politica de consolidare fiscală” atât de dragă doamnei Merkel.

Cetățenii statelor Uniunii nu au respins apriori tăierile de salarii, restructurările, reducerile de cheltuieli sociale, însă au așteptat și niscaiva rezultate după un an, doi. Cum încă nu se întrevăd salturi semnificative în economiile continentului, oamenii și-au pierdut răbdarea. Sacrificiile par a fi făcute doar de „clasa muncitoare”, în vreme ce bancherii – cei care au declanșat întreaga urgie – sunt sprijiniți cu bani publici, bogații sunt protejați de conturile de prin paradisurile fiscale, iar birocrația europeană devine din ce în ce mai stufoasă. Chiar dacă ar dori să credem altceva, Europa este responsabilă pentru dificultățile materiale prin care trece marea masă a populației.

Disciplina bugetară atât de îndrăgită la vârful societății europene a distrus încrederea într-o apropiată revenire a economiei. Șefii de state – printre care se numără și domn’ Băsescu – au luat decizii fără mandat de la propriile popoare. Austeritatea trebuie combinată cu susținerea creșterii economice și cu scăderea șomajului. Fără stimularea creării locurilor de muncă productive, tineretul de astăzi va fi abandonat din punct de vedere profesional și material. Discursurile despre un posibil belșug general peste două, trei decenii nu fac decât să enerveze generațiile de-acum. Oamenii trăiesc, iubesc, urăsc și mor astăzi! Sacrificiile interminabile pentru un viitor incert nu pot susține o construcție precum Uniunea Europeană. Cetățenii vor ajunge să spună că mai bine s-ar descurca fiecare stat de capul lui! De altfel, așa s-ar putea explica și tendințele centrifuge ale unor etnii istorice pe continent.

Catalanii vor independența și refuză numele de spaniol, scoțienii și-au adus aminte că au fost cândva un mare regat și ce să mai zicem de secuii noștri, care visează la propria lor bătătură unde cică nu s-ar mai împiedica de-atâția mitici… Poate de aceea domnul Schulz a cerut „să fie ascultat cu atenție îndemnnul transmis de votul italienilor”.
Ștefan RADU