Alegerile din Alecsandri si sindromul Stokholm

Urmaresc cu interes modul in care evolueaza conflictul dintre conducerea CN Vasile Alecsandri din Bacau si Consiliul Judetean al Elevilor. Reamintesc pe scurt miza: CNVA este singurul colegiu din judet in care in alegerile pentru desemnarea reprezentantilor elevilor au votat doar sedii de clasa pentru ca directorul a considerat ca e prea complicat sa voteze toti elevii. Astfel, in loc de vot universal, la Alecsandri a avut loc un vot pe stil american.

Consiliul Judetean al Elevilor a invalidat alegerile. Reprezentantii elevilor au avut o intilnire cu conducerea colegiului si cu reprezentantii elevilor din Alecsandri, intilnire care s-a incheiat fara nici un rezultat: atit directorul cit si elevii care au cistigat mandatele declarindu-se multumiti de modul in care au decurs alegerile.

In aceste conditii, problema a ajuns in atentia Consiliului National al Elevilor, care decide, la rindul sau, repetarea alegerilor, in afara calendarului oficial.

Mingea a ajuns, deci, inapoi la Alecsandri.

Acum, de ce ma preocupa acest subiect? Alegerile din licee sint un exercitiu de democratie, in care elevii sint familiarizati cu sistemul electoral. Or, daca in acest punct, in care totul este un fel de joc, fara miza prea mare, adultii nu sint in stare sa respecte regulile pe care tot ei le-au impus, la ce ne putem astepta sa inteleaga elevii?

Ca alegerile sint doar un pretext si ca rezultatul lor poate fi hotarit de altcineva, din afara sistemului? Ca nu conteaza regulile, acestea putind fi eludate? Ca, oricite eforturi s-ar face pentru a fi aplicata legea, pina la urma decide cel care e mai puternic?

De asta consider ca evolutia alegerilor din colegiul bacauan merita urmarita.

Desigur, nu e de neglijat nici sindromul Stokholm, de care sufera unii elevi din CNVA si care sint in stare sa faca zid cu piepturile lor in fata conducerii liceului, numai sa nu aiba altii satisfactia de a fi obtinut repetarea alegerilor…