„alin2” – în cabinetul de tehnică dentară, Alina a învățat să facă proteze de toate felurile

O studentă din Bacău a descoperit pe propria piele că America este Țara tuturor posibilităților

La doar 22 de ani, o adolescentă din Bacău a avut puterea să o ia de la capăt în Statele Unite ale Americii, la mii de kilometri depărare de țară, deși era pentru prima dată cînd plecase la mare distanță de cei dragi. Alina Munteanu este studentă în anul trei la Facultatea de Integrare Europeană din cadrul Universității București, iar la începutul acestei veri a plecat să muncească în SUA prin programul „Work & Travel”. Programul le permite studenților să plece în timpul vacanței de vară trei luni la muncă în SUA, iar în a patra pot călători pe Tărînul Făgăduinței.

Salvamar în Texas

Cînd s-a urcat în avion spre SUA, Alina avea deja în buzunar contractul de muncă pentru trei luni la un parc de distracții în statul Texas, orașul Braunfels. La tîrgul de job-uri la care au venit angajatorii de peste ocean, studenta a fost angajată la salvamar, chiar dacă nu mai făcuse niciodată asta. „Am constatat că americanii sînt foarte creduli. Dacă le spui că știi să faci un anumit lucru, ei te angajează, fără să te pună să dai probe. Așa am ajuns eu să închei contract ca salvamar, deși mai mult decît să înot ca oricare alt om nu știam”, povestește Alina.
Ajunsă în orașul Braunfels, amenajat ca un parc de distracții pe rîurile care îl străbat, studenta din Bacău a făcut training de prim ajutor timp de o săptămînă, după care a fost trimisă la muncă. Chiar dacă în orașul- parc de distracții erau aproape 80 de studenți români, doar două fete din România, Alina și prietena ei, și cinci
băieți lucrau salvamari. Lucru care nu a speriat-o deloc pe studenta de la Integrare Europeană. „Aveam un bazin special în care începătorii făceau pregătire. La training ne puneau să scoatem cărămizi din apă, de la o adîncime de doi-trei metri, și dacă am văzut că mă descurc am preferat să rămîn. Era, oricum, mult mai bine decît să vînd sucuri sau înghețată, cu capul în soare. Numai că, cu bafta mea, am avut ghinionul să am un accident chiar în prima zi de muncă. O fetiță de cinci ani s-a lovit în apă, i-a curs sînge, iar cînd s-a văzut plină de sînge a leșinat. Era în zona mea, iar în momentul în care a trebuit să intervin am uitat tot ce învățasem la cursurile de prim ajutor. în final am acționat după instinctele primare și am salvat-o. După acel incident am vrut să renunț la postul ăsta, dar pînă la urmă am continuat”, povestește Alina peripețiile pe care le-a avut la parcul de distracții la care veneau jumătate dintre americani. Alina știa încă de cît a plecat din țară că pentru munca pe care o va presta va fi retribuită cu 6 dolari pe oră. Din acești bani trebuia să-și asigure cazarea, circa 70 de dolari pe săptămînă, plus mîncarea de prînz și seară. Muncea cam 13 ore pe zi, dar a considerat că este prea multă muncă și prea puțini bani. „Cam ce luam pe mere dădeam pe pere. Eu am plecat cu gîndul să văd America, dar trebuia să restitui și banii pe care i-am împrumutat în țară, ca să pot pleca. Era vorba de două mii de dolari. în plus, să stai jumătate de zi numai în apă nu era delc ușor. Așa că după aproape o lună de cînd ajunsesem în Texas am început să căutăm variante de lucru”, povestește Alina.

Trei zile și trei nopți cu autobuzul prin America, lîngă pușcăriași

Tînăra din Bacău a plecat în SUA împreună cu Andreea, o prietenă de la facultate. Cînd s-a pus problema să caute un alt loc de muncă, Andreea și-a amintat că are niște cunoștințe în Philadelphia și au pus imediat mîna pe telefon. La o lună de cînd puseseră piciorul pe pămîntul american, tinerele studente erau deja în drum spre coasta de est a SUA, unde familia le promisese că le va asigura cazare și masă gratuit. Peripețiile pînă să ajungă la familia ocrotitoare s-au ținut lanț. Din cauză că nu avuseseră timp să se informeze pe Internet de cursele avioanelor, cele două puștoaice au preferat să ia autobuzul. „Călătoria din Texas pînă în Pennsylvania a durat trei zile și trei nopți. Pentru noi a fost o experiență inedită, ne-am simțit exact ca în filmele americane. în autobuz au urcat negrese cu coșuri pe cap și copiii după ele, dar și pușcăriași care abia ieșiseră din închisoare sau tot felul de figuri ciudate. Eram singurele persoane cu ten alb din autobuz și eram înfricoșate. A fost, oricum, o experiență, pentru că am văzut foarte mult din ce înseamnă America adevărată, nu fardată, ca în film, dar am ajuns bine”, povestește Alina.

40 de formulare de angajare completate într-o singură zi

Chiar dacă au putut rezilia destul de ușor contractul cu agenția care le angajase inițial, cele două tinere care au plecat spre Pennsylvania rămăseseră fără loc de muncă. Așa că a doua zi după ce au ajuns în est au luat orașul la colindat, să-și caute un job. în prima săptămînă și-au încercat norocul în zona rezindențială în care locuia familia, situată la vreo 15 km depărtare de centrul orașului. Dar pentru că șansele de reușită erau foarte mici, s-au orientat apoi spre centrul comercial din Philadelphia. „în prima zi cînd am ajuns în centrul orașului am luat toate majazinele, restaurantele, pizzeriile și barurile la rînd. Unii aveau pe geamuri afișe că angajează personal, alții nu. Dar nicăieri unde ne-am dus să întrebăm de un post nu ne-au dat afară, indiferent dacă le spuneam că avem experiență sau nu. De la nouă dimineața pînă la 11 seara am completat vreo 40 de formulare de angajare. Am plecat foarte dezamăgite, pentru că peste tot ni s-a răspuns că vom fi sunate îm momentul în care vor avea posturi libere. Ne-am gîndit că e ca în România, unde patronii spun asta ca să scape de tine”, povestește Alina modalitatea de angajare în SUA, pe care o știa doar din filme. După vreo 5-6 zile de cînd completaseră formularele a venit și prima ofertă de angajare: un magazin care vindea blugi le-a angajat contra unul salariu de 6,5 $ pe oră. Gîndindu-se că va fi și singura ofertă, cele două tinere au acceptat imediat propunerea.

Au vîndut lenjerie la magazinul Victoria’s Secret

La cîteva zile telefoanele de la magazinele pe la care trecuseră au început să curgă, așa că după numai cinci zile de muncă la magazinul de vîndut blugi ajunseseră să vîndă lenjerie intimă la magazinul Victoria’s Secret din Philadelphia, casă de modă care a lansat recent pe piață celebrul sutien cu diamante în valoare de cîteva milioane de dolari. Alina era casieră și în fiecare zi prin mînă îi treceau, cașh sau prin cecuri, circa 14.000 de dolari. Iar ele erau retribuite cu 7 $ pe oră. „Nu se punea problema să nu aibă încredere în noi. Avînd permis de muncă legal, eram plătite ca oricare alt angajat, chiar dacă nu aveam experiență în vînzări sau eram din România. Am observat că, din punctul ăsta de vedere, americanii sînt foarte corecți. Dacă ai fost angajat și ai lucrat trei ore, pentru timpul acesta îți dau banii pînă la ultimul lueț, indiferent în ce împrejurări ai plecat de la ei”, punctează studenta din Bacău diferența majoră dintre seriozitatea angajatorilor de peste ocean și a celor din România.

Singure cu bicicleta pe autostradă și în oraș

Ca să ajungă din zona rezidențială în centrul orașului, unde își găsiseră de lucru, studentele și-au cumpărat două bicilclete. Aveau să constate, la puțin timp, că erau singurele pasagere pe două roți, atît pe autostradă, cît și prin oraș, dar acest lucru nu le-a descurajat. Americanii au renunțat la biciclete de foarte mult timp, iar acum sînt cumpărate de părinți doar să se joace copii prin curte. Nu se gîndiseră să-și cumpere o mașină, iar altă variantă să străbată distanța nu aveau. Deși lucrau opt ore pe zi la magazin, cele două studente simțeau că pierd timpul. Așa că au început să caute un al doilea serviciu. Pentru că aveau cheia succesului în SUA, avantajul de a vorbi foarte bine limba engleză, Alina și Andreea și-au găsit imediat un job la un restaurant. „După două zile de training am fost angajate ca chelner, deși nici asta nu mai făcusem niciodată. Lucram de la cinci la zece seara și eram plătite cu 2,5 $ pe oră. Dar la restaurant am descoperit că, într-adevăr, America este țara tuturor posibilităților. în serile bune făceam bacșiș și cîte 150 de dolari, ceea ce era foarte bine”. Din sala de mese a resutaurantului familial în care servea masa, Alina a învățat că americanilor le place să fie periați. A costatat pe propriul buzunar că dacă zîmbește frumos, discută cu clienții sau le spune babelor că au parfum deosebit, bacșișul ajunge și la 30 de dolari. Dacă nu, putea primi numai 2,5 dolari.

A devenit tehnician dentar după trei zile de cursuri

Deși condițiile de lucru erau bune, studentele din România nu au rezistat decît o lună la celebrul magazin Victoria’s Secret. Se săturaseră să vîndă chiloți și sutiene și și-au propus să încerce și altceva. Așa au ajuns la cabinetul de tehnică dentară al unui român plecat de vreo 40 de ani din țară. Și aici au fost inițiate trei zile în secretele confecționării dinților, după care s-au pus pe treabă. Salariul ajunsese la 8 $ pe oră, ceea ce erau mult mai bine decît în Texas, ca salvamar. în plus, erau atrase de dorința de a încerca ceva nou. „Sigur ca la început nu știam să folosesc polizoarele foarte bine și mai stricam mulajele. Dar după ce ni s-a dat mîna ajunseserăm să facem plăci dentare și aparate de îndreptat dinții. Aici, în România, nu știu cine ne-ar fi anjagat de pe stradă și să lucrăm după rețete”, subliniază Alina. Timp de o lună și jumătate, au lucrat cîte 13 ore pe zi. Plecau dimineața la șapte fără un sfert de acasă, cu bicicleta, ca să ajungă la opt la cabinet, iar la restaurant terminau treaba pe la 11 seara, iar la miezul nopții, tot pe bicicletă, ajungeau acasă. Au preferat să lucreze inclusiv în luna în care puteau să se plimbe, ca să strîngă cît mai mulți bani. Și-au făcut, însă, și timp să viziteze orașul New York, celebra statuie a Libertățiiă, capitala, Washington, Casa Albă, Capitoliul sau cascada Niagara.

Visează să revină pe Pămîntul Făgăduinței

Alinei Munteanu i-a expirat viza de ședere în SUA pe 26 octombrie și a revenit acasă. Vrea să termine facultatea la Integrare Europeană, dar visează ca într-o zi să revină în SUA. „Cea mai la înmdemînă variantă de a reveni este să plec la un masterat. Toți patronii la care au lucrat ne-au propus să revenim și ne-au promis că ne vor face chemări în SUA. Pînă una-alta, am luat cele patru luni petrecute în SUA ca pe o experiență de viață și le doresc tutoror celor care vor să plece, să ajungă acolo. Este altceva”, a încheiat Alina Munteanu. Spre deosebire de ceilalți români, care doar visează ca într-o zi să ajungă peste Ocean, Alina se vede acum pusă în situația să respingă job-urile. Pe mail și la telefon mai este și acum contactată de șefii magazinelor prin care a completat cereri de angajare, care îi oferă posibilitatea să aibă un loc de muncă. (Costinela BREAHNĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!