Halucinata de evolutia rapida a evenimentelor din Caucaz, lumea doreste sa se limpezeasca odata apele, ca sa stie fiecare tara incotro sa-si indrepte sperantele si eforturile. Astfel, peste doua zile, se va desfasura la Bruxelles „Conferinta extraordinara a tarilor din Uniunea Europeana” (convocata cam precipitat), pentru a fi prezidata de Nicolas Sarkozy, dupa un prim esec al medierii conflictului de catre Franta si Germania. Scopul masivei reuniuni este dublu: 1. Stabilirea unei politici energetice comune, care sa reduca dependenta Europei fata de Moscova; 2. Prezenta mai activa a statelor UE in tarile vecine cu Rusia. Cu ce costuri si cum se vor realiza cele doua obiective, vom vedea luni. Intr-un fel sau altul, Europa ar dori sa se cam indeparteze de nevoia conductelor de petrol si gaze din Georgia, care asigura securitatea energetica a Occidentului, fiind ispita strategica majora atit pentru ea, cit si pentru Rusia. Ca s-o poata face, vor trebui investitii uriase in resurse alternative si in tehnologiile de aplicare. Se vor gasi mormane de bani pentru aceasta? Ramine de vazut. Pina atunci, ca sa nu ramina cum am vorbit in tren, Statele UE isi propun o activitate politica mult mai intensa in tarile din jurul Rusiei, pentru ai potoli zelul imperial si ai surpa temeiurile agresivitatii. Pina una-alta, se intetesc masurile de ostilitate reciproca, luind in considerare faptul ca Rusia face eforturi enorme, pentru a mai stringe la un loc ce mai poate fi adunat din vechiul imperiu sovietic. Concomitent cu reuniunea de la Bruxelles, rusii pregatesc la Dusanbe (capitala Tadjikistanului) intilnirea la virf a sefilor de stat din Rusia, China, Uzbekistan, Kazahstan si Kirgistan. Adica, a tarilor cu un urias potential energetic si uman. Asta inseamna o noua axa ostila SUA si Occidentului european, avind in vedere ca Rusia ar avea si alte obiective strategice, intre care Ukraina, Crimea, Republica Moldova si Transnistria, dupa cum apreciaza ministrul francez de externe Berndard Krouchner, ca urmare a acceptarii tacite a federalizarii Republicii Moldova, conform planului Kozak, menit sa reintoarca acest stat la dependenta totala fata de Moscova.
Iata de ce fostii ministrii de externe ai Germaniei (Hans Dietrich Genscher) si Rusiei sovietice (Eduard Sevarnadze) au afirmat categoric, la Munchen, ca ne aflam in plin razboi rece. Ei care, prin negocieri reusite, ii pusesera capat in 1989. Asta nu inseamna un iminent razboi „cald”, dar starea de agresivitate constituie, totusi, un pericol major a carui dinamica e greu de prevazut. Fata de aceasta situatie, Romania se dovedeste lipsita de imaginatie, greoaie, naiva si blocata in propria ei demagogie politicianista. Nici nu avem la ce ne astepta, cu un ministru de externe fara culoare (ca dl. Comanescu) si cu un presedinte prea ocupat sa aduca la cirma tarii un guvern pedelist, care sa-i asigure lui gloria interna si continuitatea. Ca romani, am avea nevoie de acel „angelus novus” al lui Walter Benjamin. Un inger care zboara spre viitor cu spatele, ca sa poata imbratisa cu privirea trecutul mereu „actual”, sa nu uite si sa poata relansa, din aceasta prespectiva, substanta vitala a oricarei innoiri.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns