Dr.ing. Florin ACATRINEI
producător de pomi altoiţi
www.pomaltoi.ro
Pentru a arăta importanţa tăierilor la pomii fructiferi, marii noştri profesori în pomicultură spuneau: ”În vârful foarfecului stă producţia de fructe”. Tăierile la pomii fructiferi, prin complexitatea lor, sunt mai greu de înţeles numai teoretic, fără demonstraţii practice, dar câteva principii de lucru sunt de reţinut. Tăierile la pomi sunt de mai multe tipuri: de formare a coroanei la pomii tineri; de rărire şi fructificare la pomii intraţi pe rod; de corectare a coroanelor la pomii neglijaţi, sau formaţi greşit; de regenerare, la pomii îmbătrâniţi.Tăierile au rolul: de a forma coroane echilibrate şi aerisite; de a încadra pomul în spaţiul pus la dispoziţie prin distanţele la care a fost plantat; de a plafona pomul la înălţimea la care să i se poată aplica lucrările şi să nu umbrească pomii din jurul lui; să mute puterea de creştere naturală a pomului dinspre vârf spre bază (inversarea polarităţii); să asigurarea echilibrul între creştere şi fructificare prin normarea încărcăturii de ramuri de rod. Acest ultim aspect urmărit este şi cel mai important.
Trebuie să ştim că formarea mugurilor de rod are loc în vara anterioară anului de producţie, sau cu alte cuvinte, când avem grijă de producţia anului în curs are loc şi diferenţierea mugurilor de rod pentru producţia anului următor. Procesul de diferenţiere începe în iunie şi se termină în primăvara anului următor. Acesta este motivul principal pentru care în anul cu producţie foarte mare pe pom datorită normării incorecte a rodului prin tăiere, distrugerea timpurie a frunzişului datorită atacului de boli şi dăunatori sau căderilor de grindină, nu mai are loc diferenţierea mugurilor de rod, urmând astfel un an fără rod. Această succesiune a unui an cu recoltă abundentă, urmat de un an fără recoltă , sau recoltă slabă, este denumită în pomicultură alternanţă de rodire sau periodicitate de rodire. Acest fenomen este întâlnit destul de frecvent la pomii din grădinile populaţiei, unde nu se fac lucrările de tăieri. Fenomenul se instalează, în timp, la unele soiuri cu maturarea târzie a fructelor, la speciile: măr, păr şi prun, cu capacitate mare de fructificare şi după câţiva ani cu producţii mari. La soiurile de măr şi păr de vară, la prun şi piersic timpuriu, precum şi la speciile cu maturarea timpurie a fructelor (cireş, vişin, cais) în general fenomenul nu se instalează deoarece la începerea procesului de diferenţiere a mugurilor, fructele sunt recoltate, sau sunt ajunse în stadiul când nu mai cer multe substanţe sintetizate de plantă. Uneori, alternanţa de rodire se instalează în urma unui accident climatic, în care pomul pierde florile şi nu mai face un efort pentru susţinerea producţiei din anul în curs, condiţii în care diferenţiază foarte mulţi muguri de rod pentru anul următor, iar dacă nu se intervine prin nişte tăieri de eliminare severă a ramurilor de rod, rodeşte puternic şi se instalează astfel această alternanţă de rodire. Înlăturarea acestui fenomen se realizează în principal prin aplicarea tăierilor de rodire, reglând încărcătura de rod. Tăierile vor fi urmate de realizarea corectă a celorlalte lucrări tehnologice: fertilizarea, lucrările de afânare a solului, eliminarea buruienilor, tratamentele fitosanitare, irigarea, rărirea fructelor după prima cădere fiziologică. Prin tot acest complex de lucrări, pomii trebuie menţinuţi în echilibru fiziologic între procesul de creştere şi cel de fructificare. Măsura în care este instalat acest echilibru este dată de lungimea creşterilor anuale de la periferia coroanei. Lungimea acestor ramuri de 30-40 cm, ca efect însumat a aplicării tuturor măsurilor agrotehnice, la pomii aflaţi în plină perioadă de producţie, arată ca pomul se află într-un echilibru între cele două procese fiziologice. Tăierile vor fi severe când lungimea lăstarilor este mai mică şi există încărcătură mare de muguri de rod şi vor fi superficiale când lungimea creşterilor este mai mare şi încărcătura mică de ramuri de rod.
Pentru o rodire regulată trebuie ca din totalul mugurilor de pe ramurile de rod la măr, 25-40% să fie diferenţiaţi în muguri floriferi (micşti). Dacă există mai puţini muguri floriferi, dezechilibrul este spre creştere în detrimentul rodirii. Dacă acest procent este mai mare, prin tăieri se elimină o parte din mugurii de rod pentru a forţa creşterile. Dar să nu eliminăm prea mult încât să rămânem fără rod şi a ajunge la creşteri foarte puternice. Este interesant de subliniat că, la măr, pomul foloseşte aceeaşi cantitate de energie pentru creşterea unei ramuri de 1 m, cât pentru a produce 1 kg de fructe. De aici rezultă rolul tăierilor corecte asupra realizării echilibrului între creştere şi fructificare.
Lasă un răspuns