Altfel de topuri

Ștefan RADU

E sfîrșit de an și toată lumea se înghesuie să anunțe topuri și festivități de premiere. Se acordă distincții pentru tot fell de năzbîtii: cel mai tare politician din parcarea numită România, cel mai iubit manelist, cea mai deocheată vedetă și cîte și mai cîte altele! Șampanie, torturi, plicuri cu bani, cupe, medalii, semne ale unei abundențe pe care nu am observat-o în cursul anului. Dintr-o dată, toată lumea are destule fonduri să se distreze, să arunce cu icre în cîinii comunitari, chiar dacă pînă mai ieri se plîngeau de prețurile exagerate la utilități și impozitele care au luat-o razna…
Cu toată această inflație de evenimente festive, de toalete cu grijă alese și plătite din conturi grase, lipsesc o serie de topuri mult mai aproape de realitatea trăită pe parcursul anului de grație 2005. De exemplu, nu am auzit că ar fi fost premiat cel mai sărac pensionar care numai el știe cum a supraviețuit ultimelor 12 luni. Un asemenea om ar trebui numit de urgență consilier la Parlament pentru a mai reduce din cheltuielile personale ale scumpilor noștri aleși, grijulii mai ales cu acordarea de privilegii personale. Sau un al premiu: cel pentru bolnavul cronic țintuit la cozile interminabile pentru a „prinde” o rețetă gratuită sau compensată. Ar fi interesant să aflăm cum au reușit asemenea oameni să treacă peste toate bîlbîielile din sistemul de sănătate publică. Și-apoi – nu în ultimul rînd! – ar fi senzațional să se dea publicității soluția pentru sutele de sinistrați care trăiesc îngroziți de iarna ce i-a găsit încă în adăposturi improvizate. Ei merită să fie premiați pentru răbdarea cu care încă mai așteaptă un semn de speranță de la autorități.
Citeam undeva, într-un jurnal din perioada antebelică, despre comportamentul celor cu avere în perioadele de criză sau în situațiile publice precum cele descrise mai înainte. Pînă și moda se adapta unui bun simț acceptat (și respectat) de toată lumea. Astfel, bijuteriile erau mai discrete, din mai puțin metal prețios, pentru a nu agresa sentimentele celor care nici de mîncare nu aveau. La fel se întîmpla și cu ținuta: mult mai sobră, cu mai puție accesorii și în culori discrete. Pînă și cei bogați înțelegeau că opulența poate fi jignitoare pentru oamenii de rînd. Astăzi cu greu mai sesizez asemenea atitudini. La casele de neam prost, cu ziduri de beton la stradă pentru a nu pătrunde privirile plebeilor, dezinteresul pentru necazurile semenilor este considerat drept o reală calitate. Sînt lumi paralele ce se antagonizează cu fiecare zi ce trece. Unii își asumă necazurile și mai speră doar în ajutorul lui Dumnezeu, ceilalți își afișează relaxați banii, puterea și tupeul, luptîndu-se pentru locuri fruntașe în topuri inutile (ba unele chiar imorale!), fără semnificație viitoare. O dovadă a falsității acestor clasamente este și faptul că nici o așa-zisă vedetă abonată la podiumurile autohtone nu este remarcată dincolo de granițele fascinantei Românii. Și asta pentru că fără pensionarii, șomerii și toți năpăstuiții sorții din această țară premianții topurilor din aceste zile nu ar exista.rat drept o reală calitate. Sînt lumi paralele ce se antagonizează cu f

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!