Petru CIMPOEȘU
În prima zi a anului școlar, domnului prim-ministru Adrian Năstase i-a venit o nouă idee. Ideea domniei sale ar fi, potrivit relatărilor presei, organizarea unui referendum, „pentru a stabili poporul cărui domeniu să i se aloce fonduri mai mari”. N-aș putea spune cu precizie dacă aceasta este propriu-zis o idee, sau numai o șmecherie. Dar întrucît domnul Năstase are pretenția că e un om serios și nu vreo hahaleră, îl voi lua în serios. În ciuda glumițelor cam nesărate cu care își presară discursurile publice, a-l socoti un fel de bufon ajuns cu frîiele puterii în mînă ar fi un fel de lez-majesté. Voi analiza, deci, ideea domniei sale ca și cum ar aparține unui om serios, deplin responsabil și fără probleme de sănătate mintală.
Tin totuși cont de faptul că domnul prim-ministru era cam obosit, pierduse noaptea precedentă în negocieri cu sindicatele din învățămînt. Poate că asta i-a cauzat. Sau poate ca tocmai de aici i-a venit ideea… Fiindcă profesorii vor salarii mai mari, iar guvernul nu are bani (să ia de la RAFO! strigă Vadim), domnul Năstase și-a adus aminte brusc de foloasele democrației: să le dea poporul bani! Să fie chemat, adică, electoratul la urne și să decidă prin vot dacă salariile profesorilor se vor mări, ori ba!
În continuare, socotindu-l pe domnul Adrian Năstase un om serios, și nicidecum un bufon politic sau o persoană cu sănătatea mintală șubrezită, voi analiza puțin consecințele posibile ale unui asemenea referendum. Să presupunem că poporul nu vrea mărirea salariilor profesorilor și că votează ca atare. Ce ar urma? Ca profesorii să lucreze pe degeaba, fiindcă așa a decis poporul? Cum s-ar zice, condamnați la locul de muncă. Sau, dacă, nemulțumiți de salariul primit, profesorii își vor da demisia și vor pleca la cules de căpșuni în Spania, va intra poporul în locul lor, să facă lecțiile de geografie și desen? Poate că poporul va decide să nu dea bani nici medicilor, și atunci, va intra poporul în sala de operație, sau va ocupa cabinetele medicale și își va da singur rețete compensate?…
Vedeți, domnule Năstase, cînd te apuci să chemi poporul la urne, nu se știe niciodată ce urmează. Cum s-a întîmplat, bunăoară, la alegerile locale…
La o adică, s-ar putea întîmpla și altceva: ca poporul să nu aibă nici un chef de referendum, și atunci, să-i vedem iarăși pe sprintenii pesedei umblînd cu urnele pe stradă, prin piețe și prin autogări, ca să iasă procentul, știi matale, să intrăm mai repede în Europa. Cum s-a întîmplat cînd s-a votat Constituția.
Dar se pot întîmpla lucruri mai grave de atît. Dacă poporul va fi chemat „pentru a stabili cărui domeniu să i se aloce fonduri mai mari”, cum promite domnul prim-ministru, de altfel un om serios și sobru, cu mintea aparent întreagă, s-ar putea ca poporul să stabilească dublarea salariilor profesorilor și înjumătățirea salariilor parlamentarilor. Sau, mai rău, anularea oricăror salarii pentru parlamentari. Sau chiar ca miniștrii să nu mai primească nici ei vreun salariu. Las’, că nici nu le trebuie, veți zice, trăiesc bine mersi din comisioane. Dar ce ne facem dacă poporul stabilește ca Parlamentului să nu i se mai aloce nici un leu? Parlamentul nu s-ar mai putea întruni, guvernul nu s-ar mai putea forma și n-am mai avea nici miniștri care să încaseze comisioane. Hai, că la asta nu v-ați gîndit!
Presupun că ideea referendumului i-a venit domnului Adrian Năstase nu în calitatea sa de președinte de onoare al vînătorilor și pescarilor, ci în calitatea sa de prim-ministru, doctor în drept și candidat la funcția de Președinte al României. Vă mai amintesc că la începutul mandatului său de prim-ministru, doctorul în drept Adrian Năstase a afirmat în public că sentința în dosarul Jimbolia (contrabandă cu petrol), ca și în dosarul Bancorex (devazilarea cîtorva miliarde de dolari) a dat-o poporul, prin vot. Prin urmare, poporul a decis prin votul pentru PDSR (acum, într-o nouă prezentare, PSD) că nici Răzvan Temeșan, nici George Păunescu, nici ceilalți mari hoți din țara asta nu trebuie să facă pușcărie, deoarece sunt prietenii domnului Năstase. În cazul ăsta, dați-mi voie să întreb la ce mai plătim atîția judecători și procurori, la ce ne mai trebuie un ministru al Justiției? De ce și-a mai dat doctoratul domnul Adrian Năstase, dacă poporul poate decide prin vot în probleme de justiție? Și ce nevoie mai avem de un prim-ministru, cînd poporul poate decide prin referendum alocarea resurselor bugetare?
Tare mă tem că domnul prim-ministru nu e deloc așa serios cum am presupus! Sau nu e deloc responsabil, cum de asemenea am presupus. Sau are probleme de sănătate mintală – și nu de azi, de ieri. Sau e un șmecheraș de doi lei. Sau e foarte, foarte obosit. Asta, în cazul că nu e pur și simplu un imbecil oarecare, cum am uitat să presupun. Altfel, nu știu cum să explic derapajele sale de la logică și bunul simț.
Lasă un răspuns