• spune Simona Păduraru, cea mai bună înotătoare băcăuană și singura din țară care și-a depășit performanțele temporale în toate cele patru probe în care a concurat
Cea mai puternică ediție a Campionatului European de Natație, cea din 2002, s-a încheiat săptămîna trecută, în bazinul belrinez amenajat într-unul dintre fostele bunkere ale lui Hitler, cu doar trei medalii pentru delegația României. Deși nu a urcat pe podium, băcăuanca Simona Păduraru a fost singura care și-a depășit performanțele în toate cele patru probe în care a concurat: 400 metri mixt, 800 metri liber, 200 metri bras și 400 metri liber. La 800 metri liber, probă în care s-a clasat a șasea, și-a depășit cu peste 11 secunde cel mai bun timp, unul realizat cu cîteva luni în urmă la „naționalele” în bazin acoperit. A fost singura reprezentantă a României în finala de la 800 liber, deși federația de specialitate și presa centrală a mizat doar pe Camelia Potec, sportivă care nici măcar nu s-a calificat în finala probei amintite. Potec, prietenă și colegă de cameră cu Păduraru la toate competițiile internaționale, s-a „scos” ulterior cu două medalii, una de argint și una de bronz, ultima, la 400 metri liber, în competiție directă cu Simona. Băcăuanca a fost considerată, la încheierea „europenelor”, drept una dintre sportivele care nu au dat satisfacție. Multiplă medaliată la campionate europene și mondiale de juniori, eleva antrenorului emerit Silviu Șalgău a trecut peste handicapul unor pregătiri făcute în condiții improprii, chiar acasă la ea, și s-a calificat în trei finale, din trei categorii diferite.
Frig și geamuri sparte la bazinul băcăuan
„Sînt șanse mici să ne prindă pregătirile de iarnă în bazinul de aici. Acasă am avut cea mai proastă perioadă de pregătire astfel încît, după sezonul de primăvară, am decis să ne mutăm în altă parte. La Bacău este un soi de cloacă. Nu mi se pare corect ca un sportiv care se pregătește pentru participarea la o competiție majoră, campionat european sau mondial, să fia scos din bazin pentru că începe programul de agrement. Trebuiesc scoase în evidență și condițiile în care s-au pregătit componenții lotului național, unii în Statele Unite sau în țări din Europa de Vest, noi laolaltă cu inițierea și agrementul. Priviți și din acest unghi medaliile cîștigate de ai noștri și înfrîngerile. Mocanu, Ivan, Udroiu sau Lăcustă nu au obținut, la rîndul lor, vreo medalie, ceea ce mă duce cu gîndul la o comportare superficială atît timp cît au avut condiții de pregătire mai bune decît ale noastre. Nu cerem prea mult. Vrem doar să fim lăsați să ne pregătim așa cum trebuie. Eram avertizat de forma în care se află înotătorii din Germania, Ungaria și toate celelalte țări care au ieșit în față. Eram în bazinul băcăuan, la antrenament, cînd a căzut un geam și tot acolo eram și în momentul în care au apărut cetățeni veniți să se relaxeze, în timp ce noi ne pregăteam pentru campionatele europene. Dacă este cineva în stare să obțină medalii cu un asemenea stil de pregătire eu mă dau deoparte”, spune antrenorul emerit Silviu Șalgău care, printre altele, mai are de stat două luni cu piciorul în ghips.
Sînge oxigenat la munte și pus la păstrare
Pentru Simona Păduraru, cîștigătoare a 15 medalii la campionatele naționale din acest an, în bazin acoperit sau descoperit, „europenele” din bunker-ul lui Hiltler au fost o reușită. Nu pentru că întrecerile s-ar fi desfășurat într-un refugiu al fostului dictator fascist ci prin prisma timpilor scoși în cele patru probe în care a concurat. Renunțările au fost multe și de naturi diferite. Una dintre acestea privește alimentația, una strictă pentru un component al lotului național. Cel mai bine o zice tot Simona Păduraru: „Am mîncat carne de pui de simțeam, la un moment dat, că îmi cresc pene pe spate. În fiecare zi mă trezeam la ora 6 și urmam același program, îndiferent că era vorba de pregătire sau de perioada de concurs. Poate, pe ici, pe colo, nu mi-a căzut bine regimul, dar campionatele de la Berlin au fost pentru mine cele mai bune de pînă acum. Mi-am demonstrat că pot și m-am simțit eliberată cînd am depășit recordul personal la 400 metri mixt într-o finală pe care n-o s-o uit toată viața, deși m-am clasat pe locul al șaselea”.
Una dintre cele mai în formă înotătoare de la finalele Campionatului European a fost ucraineanca Jana Klocikova, o sportivă cu care Simona se va confrunta și la Olimpiada din 2004 de la Atena. Deocamdată, înotătoarea din Ucraina are ceva medalii la gît de la «europene» și se poate considera favorită în următoarele confruntări. Simona spune că este o parteneră de întrecere foarte puternică dar că nu o cunoaște îndeaproape întrucît nu s-a pregătit niciodată alături de ea. „Și ea și celelalte din fosta uniune au școala rusească. Nu merg pe bîjbîite. Este înaltă, foarte puternică și are parte de o medicamentație și de un program de refacere de un nivel înalt. În loc de cinci pastile, ca la noi, una pentru aia, celelalte pentru altele, ei iau o singură pastilă, fără contraindicații și alte cele. Și cei din Rusia și cei din Germania, și nu numai, apelează la «metoda sîngelui oxigenat». Și la aceste campionate s-au făcut controale antidoping însă nu s-a găsit vreun dopat. De ce? Pentru că metodele de antrenament, medicamentație și celelalte din vremurile noastre sînt altele decît cele cu care sîntem obișnuiți. De ce credeți că medaliile se lipesc doar de unii? Una dintre metodele folosite intens în ultima vreme este cea a prelevării sîngelui de la sportiv, după un stagiu de pregătire la altitudine, urmată de reinocularea acestuia în organismul sportivului în preajma competițiilor. Secretul constă în faptul că sîngele scos, sus pe munte, are o cantitate mare de oxigen. El este păstrat cu grijă pînă la concurs și apoi revine în organismul sportivului, dîndu-i acestuia puteri pe care alții nu le au dacă nu au apelat la această metodă”, dezvăluie antrenorul emerit Silviu Șalgău. (Marius AMBROZIE)
Lasă un răspuns