După uscare și condiționare, plantele medicinale se ambalează și se păstrează în pungi de hîrtie, săculeți textili, cutii de lemn, tablă sau carton căptușite cu hîrtie. Deși ambalajele din materiale plastice sînt contraindicate pentru păstrarea plantelor proaspete, pot fi folosite pentru depozitarea plantelor bine uscate, cu excepția celor care conțin uleiuri volatile. Avînd în vedere că după doi-trei ani plantele își pierd o bună parte din substanțele active, în special cele care conțin uleiuri volatile (mușețelul, coada șoricelului, menta, roinița, pelinul, etc.), este de preferat ca fiecare ambalaj să fie etichetat cu denumirea plantei și data recoltării. Excepție face coaja de crușin, care, datorită substanțelor active mai stabile, poate fi păstrată pînă la cinci ani. Amabalajele se păstrează în locuri curate, uscate și în special fără mirosuri străine, care pot fi împrumutate ușor. De asemenea, plantele cu uleiuri volatile pot transmite mirosul lor foarte ușor alimetelor sau produselor alimentare.
Lasă un răspuns