În 1987, printr-un concurs de împrejurări, reușește să plece într-o delegație în Statele Unite ale Americii. Nu s-a mai întors. „Mă chinuia enorm lipsa de comunicare. De aceea am ales calea exilului. Nu a fost ușor. Americanii au o bună școală de ceramică. Lucrările mele se diferențiau mult de ceea ce s-a expus pînă atunci în galeriile americane”, mărturisește acum artistul băcăuan. Au urmat ani grei despre care nu vrea să mărturisească prea multe lucruri. Cunoscut pînă atunci de mai toată lumea în România, Anton Ciobanu s-a trezit dintr-odată un anonim printre străini. Fără să cunoască o boabă de engleză, a fost nevoit să trudească din greu pentru a cîștiga o bucată de pîine și un acoperiș deasupra capului. Lucrează mai întîi ca muncitor necalificat pe un șantier de construcții. După numai cîteva luni, arhitectul șef al șantierului avea să rămînă înmărmurit de ceea ce iese din mîinile românului anonim. „Tu nu ești doar un simplu muncitor necalificat. Se vede că ești un artist la tine acasă”, avea să recunoască arhitectul american.
După cîțiva ani de stat pe șantier, avea să se angajeze ca instalator de întreținere la Federal Reserve Bank din Philadelphia. Aici providența îi vine din nou în ajutor. Directorul băncii, mare iubitor de artă, l-a recunosut din pliantele și afișele unor expoziții din cîteva galerii din Philadelphia, unde Anton Ciobanu a expus o serie de lucrări. Impresionat de lucrările artistului băcăuan, directorul i-a propus lui Anton Ciobanu să organizeze vernisajul următoarei expoziții în houl central al băncii. Succes total. Toate personalitățile orașului invitate la vernisaj au apreciat lucrările ceramistului băcăuan, iar evenimentul a fost amplu relatat în presa locală. Cîteva dintre lucrările sale expuse în perioada în care a stat în SUA au luat drumul unor colecții personale sau galerii deschise prin diverse colțuri ale lumii. Una din lucrările sale, „The Wise Man”, poate fi admirată acum la sediul din New York al Misiunii Permanente a României la ONU.
Întoarcerea acasă
După mai bine de zece ani de stat printre străini, Anton Ciobanu se întoarce acasă. „Aceeași lipsă de comunicare care m-a determinat să iau calea exilului m-a făcut să mă întorc acasă. Am plecat cu un geamantan și m-am întors înapoi cu un container de zece tone de bagaje”, mărturisește Anton Ciobanu. Ajuns la Bacău, marele ceramist și-a cumpărat un apartament pe strada Decebal, unde și-a amenajat un atelier. Ceramistului băcăuan dorește să își amenajeze aici o expoziție de artă care să poată fi folosită drept casă de creație de artiștii băcăuani. Marele său vis rămîne acela de a înființa o școală de ceramică la Bacău. „Picasso a trecut odată prin cîteva sătucuri din sudul Franței, unde ceramica tradițională fusese părăsită. Din îndemnul său, oamenii au prins să frămînte din nou lutul. Maestrul a trasat mai apoi cîteva linii și nuanțe de culori pe obiectele făurite de mînile sătenilor. În cîteva luni, aceste sătucuri au devenit cele mai renumite centre de ceramică din Franța și au început să fie vizitate de turiști din lumea întreagă. Țăranii, care pînă atunci erau săraci și voiau să își găsească rostul prin alte părți ale Franței, au devenit cei mai înstăriți oameni de prin partea locului. De asta cred că este păcat să se piardă aceast meșteșug”, a încheiat Anton Ciobanu.
Lasă un răspuns