– seria marturiilor poetului Cezar Ivanescu continua – in timp ce declaratiile „audio” ale scriitorului trimit tot mai puternic spre ideea ca moartea sa nu a fost intimplatoare, anchetele, solicitate de membrii familiei la organele abilitate, stagneaza
„Acest caz este din ce in ce mai straniu” – sint vorbele pe care Clara Arustei, fiica adoptiva a poetului Cezar Ivanescu, decedat la 24 aprilie 2008, le pronunta tot mai accentuat, cu fiecare zi cu care descopera noi indicii care conduc la ideea unui posibil asasinat al scriitorului. Dintre acestea fac parte inregistrarile realizate de Ivanescu in februarie 2008, prin care isi exprima temerile legate de un sfirsit nefiresc in urma „razboiului” cu surse ale CNSAS care il acuzau de colaborare cu Securitatea. „De aceea, este bine (…) sa existe o forma de declaratie a mea pe caseta, ca in caz de ceva, Doamne fereste!, sa se poata folosi de ele Clara si sa poata duce lupta mai departe”, spunea Ivanescu cu aproape doua luni inainte de a muri. O noua marturie facuta publica de fiica scriitorului vine sa adinceasca, din nou, misterul mortii poetului.
„Nu exista pacat mai mare în Univers decit sa batjocoresti Sufletul unui om” – Cezar Ivanescu, 15 februarie 2008
„Le multumesc Domnului Iisus Hristos si Maicii Domnului, Fecioara Maria – instante absolute – sotiei mele, Maria, acolo, în ceruri, si fiicei mele spirituale, Clara Lucia Arustei, aici, pe pamint. (…) Tuturor acelor care au trecut de partea mea le multumesc (…) pentru ca au trecut de partea Adevarului. Celor cunoscuti si necunoscuti, înca o data, le trimit dragostea mea si le urez, mai ales acelora risipiti prin lume, mult noroc. Pentru acei care au gustat cu voluptate aceasta piine otravita a minciunii nu am decit compasiune. E ceva rau în ei, care îi îndeamna sa se bucure de ivirea în lume a raului, il întimpina recunoscindu-se în el. Sa încerce sa se purifice, sa scape de sub tirania raului care îi domina. Daca Dumnezeu îmi va da pina la capat puterea sa trec si prin aceasta proba infernala, promit tuturor ca voi duce, îmi voi duce si le voi duce crucea. Neamul acesta românesc nu mai trebuie batjocorit! Încercat pret de o jumatate de veac de robia babilonica a Rusiei comuniste, cred ca s-a salvat totusi si a ramas (…) în mare parte, neatins de rau (…) Ma rog pentru învierea lui. În toata aceasta încercare prin care am trecut, m-au sprijinit si mi-au stat alaturi români, evrei, maghiari, tigani, armeni, albanezi, turci si ma opresc aici cu enumerarea. Cu totii si-au dovedit calitatea umana profund si au depasit particularismul si problemele marunte si s-au manifestat ca adevarati oameni universali. Nu doar europeni, ci universali. În aceasta încercare, mi-au stat alaturi români, evrei, maghiari, tigani, armeni, sirbi, albanezi. Cu totii s-au dovedit nu doar adevarati europeni, ci adevarati cetateni ai Universului! În fata lor ma plec…ei sunt speranta mea ca vor remodela o noua umanitate. O noua umanitate sau, daca vreti, o transumanitate, asa cum s-ar exprima genialul meu prieten de la Paris, Basarab Nicolescu. În tinerete, am citit o carte intitulata «Mai stralucitor decit o mie de sori», carte care relata istoria construirii bombei atomice. Sufletul uman nemuritor întrece cu mult o mie de sori. Lumina lui face cit o mie de miliarde de sori. De aceea, nu exista pacat mai mare în Univers decit sa batjocoresti Sufletul unui om”.
Anchetele solicitate Colegiului Medicilor stagneaza
Pe 21 aprilie a.c., Cezar Ivanescu a fost internat la Clinica Palade din Bacau, unde, a doua zi, avea sa fie supus unei operatii pentru hemoroizi. La 24 de ore de la interventie, se pare ca scriitorul a suferit o complicatie, motiv pentru care a fost transferat la sectia Terapie Intensiva din cadrul Spitalul Judetean de Urgenta (SJU) Bacau. De aici, pe 24 aprilie, s-a luat decizia transportarii lui, cu un elicopter SMURD, la Spitalul Floreasca din Bucuresti. In aceeasi zi, in institutia amintita, Cezar Ivanescu a decedat. La Colegiul Medicilor (CM) Bacau exista, la aceasta ora, trei petitii prin care se reclama ca Ivanescu si-ar fi pierdut viata din cauza cadrelor medicale care l-au avut sub supraveghere. Una apartine unei prietene a poetului, din Israel, una este a Clarei Arustei si una, a unchiului acesteia din Iasi, pr. dr. Dumitru Ivanescu. Petitiile au fost depuse cu citeva luni in urma, nefiind insa, nici pina la aceasta ora, solutionate. „Asteptam sa vina familia la audieri. Stationam, intrucit aceasta este in asteptare de documente suplimentare de la INML «Mina Minovici» din Bucuresti. Pina nu se discuta si cu membrii familiei, nu putem trage concluzii”, a declarat dr. George Ioan Coneac, vicepresedintele CM Bacau.
La rindul ei, Clara Arustei, a precizat ca, intr-adevar, se asteapta raportul necropsiei, la CM Bacau si la ea ajungind doar copia dupa certificatul constatator al decesului. „Deocamdata, ei sint in termen legal, astfel incit nu-mi ramine decit sa astept. In orice caz, am de gind sa merg, cu toate riscurile, pina la capat si voi ajunge, daca este cazul, pina la a cere deshumarea”, a declarat Clara Arustei.
Ceea ce se petrece la ancheta medicilor, se petrece in Romania? Cum e posibil ca aceasta comisie sa se multumeasca asteptind? Daca doresc adevarul, de ce nu solicita oficial, din proprie initiativa, documentele de la INML? Parca totul se petrece in tara cea mai slab dezvoltata de pe aceasta planeta! Oare nimeni, dintre cei care se vor alesii nostrii, nu se sesizeaza? E vorba de moartea unui OM! Nu de nunti, cumetrii sau alte nimicnicii de care se ocupa massmedia, de toate felurile. Oare, acest complot de a-l inlatura din viata publica pe marele poet Cezar Ivanescu, este cumva pe plan national? De ce nu se misca organismele care sint abilitate s-o faca? De ce nu se misca nimic in Romania? Legile pentru cine sint facute? Nu pentru toti? Doar pentru cei slabi si saraci? In fata legii, nu toti sint egali? Legile sint facute din interes si pentru interes? Sint o multime de intrebari pe care mi le pun si nu am raspunsuri!
Dumneavoastra, care cititi si care sinteti de partea adevarului, nu aveti nimic de spus?
Cea mai comoda atitudine, ma fac ca nu cunosc problema! Dar si cea mai paguboasa.
Convingerea mea este ca la Bacau s-a petrecut o crima – indelung premeditata – cu neputinta de elucidat insa in bezna legislativa si birocratica in care traim. Cezar Ivanescu a fost lichidat de vechii lui dusmani, comunistii de ieri, democratii de astazi, organizati intr-o retea de putere subterana. Aceiasi care, in ianuarie a.c., au lansat pe toate canalele mediatice „stirea” infama (niciodata probata!!!) despre asa-zisa lui colaborare cu fosta securitate, declansand astfel tirul incrucisat al unei campanii de presa furibunde. Cezar Ivanescu si-a dat seama atunci ca este posibil sa se treaca la asasinarea sa. Documentele – scrise sau inregistrate de el in februarie – in care marturiseste asemenea temeri, desemnand chiar si persoanele care sa-i apere numele si opera in caz de „moarte subita” sunt relevante in acest sens. Stia, presimtea ca vor merge pana la capat. Ii era teama mai ales sa nu i se insceneze un „accident” de masina, asa ca o vreme n-a mai indraznit sa circule cu taxiul. Nu s-a gandit insa ca mana ucigasa ar putea sa poarte manusa de chirurg.
La Bacau nu a fost vorba de o singura greseala, ci de o serie de „erori”, bine puse la punct, care s-au continuat de la o clinica la alta.
Toate intrebarile puse dr. Palade au ramas fara raspuns. De ce l-a operat cu bisturiul si nu cu laser, asa cum stabilise cu pacientul (care platise pentru o asemenea interventie)? Cine si cum a facut anestezia, in lipsa oricaror investigatii? De ce familia a fost dezinformata metodic asupra starii sale de sanatate? De ce nici la SJ Bacau nu i s-au facut investigatiile necesare unui diagnostic corect (tomografie, ecografie), desi spitalul are aparatura necesara? Diagnosticul fals a impiedicat transportul pacientului la o alta clinica (pentru ca doar putine spitale au dotarile necesare unei interventii terapeutice in caz de embolie).
Nimeni, nici dr. Palade nici altcineva nu va raspunde la aceste intrebari. Pentru ca cei care au comis fapta abominabila au protectori puternici – la comanda carora au si actionat.
Teoretic, trăim într-o ţară în care drepturile ne sunt garantate atât de o Constituţie modernă, cât şi, măcar formal, de un principiu fundamental în democraţie – cel al prezumţiei de nevinovăţie, o ţară în care funcţionează şi instituţii precum cea a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii care se declară aliniate la cerinţele şi standardele Uniunii Europe. („Democraţia în România a devenit un lucru cert şi ireversibil. Înfiinţarea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în anul 1999 demonstrează consolidarea structurilor democratice în România şi alinierea la cerinţele şi standardele Uniunii Europene în vederea integrării. /…/ Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în întregul său şi fiecare dintre membrii săi răspund în faţa Parlamentului României pentru modul de îndeplinire a atribuţiilor ce le revin. Prin votarea în Parlament a Ordonanţei de Urgenţă nr. 24/2008, voinţa legiuitorului a fost ca CNSAS să ofere societăţii româneşti o bază instituţională credibilă pentru a putea duce la bun sfârşit dificilul proces de clarificare a trecutului comunist.“ (Sursa: pagina web a CNSAS, http://www.cnsas.ro, Date generale) Practic, se pare că aceste instituţii „moderne“, create în deplin consens cu „cerinţele şi standardele Uniunii Europene“, funcţionează în mod total discreţionar şi primitiv. De exemplu, o simplă declaraţie de presă emisă în data de 30.01.2008 de către Biroul de presă al CNSAS, în mod oficial, ferm şi imediat în cazul Cezar Ivănescu ar fi stabilit adevărul şi ar fi salvat de la moarte un Poet. O asemenea atitudine ar fi scos CNSAS-ul din situaţia de profund ridicol în care s-a plasat şi ar fi devenit dovada vie a faptului că este o instituţie care funcţionează în deplină armonie cu legile unui stat de drept. Nu a fost însă să fie aşa. La aproape 20 de ani de la revoluţie, în această Românie pe care cu toţii am clădit-o, Cezar Ivănescu a luptat de unul singur împotriva unui întreg sistem amoral, teoretic având de partea sa totul: adevărul, statul de drept, calitatea de membru într-o organizaţie de breaslă structurată şi pe generoasele principii ale Cartei Drepturilor Omului – Uniunea Scriitorilor din România, onoarea de a fi Comandor al Ordinului Steaua României, ordin al cărui şef este însuşi Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, garantul respectării Constituţiei…, statutul de membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor din România, al cărui Preşedinte este ambasadorul UNESCO al României la Paris şi al cărui vicepreşedinte este un Ministru în funcţie al Guvernului României… „Cine a vrut să-i facă rău, i-a făcut“ (Cazimir Ionescu) Nu a existat niciodată nici un verdict dat de CNSAS în legătură cu Cezar Ivănescu, însă cu toate acestea CNSAS-ul nu s-a simţit dator să enunţe acest adevăr evident. O declaraţie de presă de cel mult două rânduri ar fi tranşat definitiv situaţia poetului Cezar Ivănescu, dar şi cea a onestităţii Colegiului CNSAS. În schimb, a apărut o declaraţie absolut bulversantă a domnului Cazimir Ionescu, difuzată de un post de televiziune, „Cine a vrut să-i facă rău, i-a făcut.“ La o simplă accesare a site-ului CNSAS (la secţiunea Informaţii de interes general) se poate constata că în perioada 11.12.2007–20.03.2008 nu au existat comunicate de presă, aşadar în acest interval Colegiul CNSAS nu a emis niciun fel de acte având caracter oficial. Aceste comunicate, chiar dacă nu conţin nume transcrise în clar, conţin, în schimb, indicii suficiente pentru a deduce că dosarul poetului Cezar Ivănescu nici nu a fost luat măcar în discuţie vreodată. (Spre exemplu, în ultima şedinţă pe anul 2007, din 11 decembrie, printre altele s-au analizat şi cazurile: unui şef de catedră în cadrul instituţiilor de învătământ superior, decizându-se că a fost colaborator al poliţiei politice comuniste, unui membru al Academiei Române, situaţie în care s-a hotărât invitarea la audiere, unui scriitor/realizator de emisiuni de televiziune, votându-se că nu a fost agent/colaborator al poliţiei politice comuniste ş.a.m.d.). Simpla lecturare a acestor documente publice ne indică adevărul, şi anume: poetul Cezar Ivănescu a fost victima unei nedreptăţi fără de limite.