A venit anul 1972, cînd oamenii regimului totalitar si-au dat seama ca adunind în acelasi loc pe calugarii batrini au sporit spiritualitatea acelui loc. De aceea au cautat o metoda sa-i disperseze. Au dispus sa risipeasca în toate partile pe cei mai distinsi parinti ai Sihastriei. Îmi amintesc ca revenit acasa, ca de obicei, pentru vacanta, în vara acelui an nu am mai gasit atmosfera de altadata. Parintele staret Caliopie era transferat la Manastirea Varatic, Parintele Ioanichie Balan la Bistrita, Parintelui Paisie i s-a spus sa stea mai mult pe la Sihla, Parintelui Cleopa i-au poruncit sa scurteze predicile doar la 15 minute, Parintele Silvestru împreuna cu monahul Filotei au fost mutati la Bolnita de la Neamt. Interesant este faptul ca data fiind situatia dificila din acei ani în ceea ce priveste calatoriile în strainatate, sau eventualele relatii cu cei plecati în Occident, totusi, citiva parinti au primit aprobare din partea autoritatilor de a pleca în Sfintul Munte Athos, la schiturile romanesti. Acest fapt a uimit pe foarte multi. Mult mai tirziu a fost cunoscut adevaratul motiv pentru care acelor calugari le-a fost înlesnita plecarea în Athos. Se spune ca presedintele de atunci al regimului comunist, Nicolae Ceausescu, a întreprins o vizita în Grecia. Cum Grecia era o tara libera, protocolul a permis unui grup de calugari de la Prodromu, batrini si bolnavi, sa se apropie de dictatorul roman. Cuvintele parintelui Veniamin, egumenul de atunci, au ramas celebre: Domnule presedinte, trimiteti niste calugari din tara ca nu mai are cine sa ne îngroape! Probabil, impresionat de aceasta întilnire inedita, la întoarcerea în tara, prin autoritatile de resort, s-au facut documentele de plecare în Athos a citorva calugari. Astfel, din anul 1972, rind pe rind, cite unu sau doi plecau la muntele Maicii Domnului. Au purces mai întii cei cu origine sanatoasa, adica cei ce nu erau luati în vizor de regimul comunist ca fiind periculosi: Parintele Chirila, care a devenit Schimonahul Calistrat, Parintele Martinean pustnicul, Ilarion, Inginerul Ioan sova, fratele Radu, Parintele Meletie, Nectarie, Macarie, eclesiarhul manastirii Sihastria, Atanasie (actualul egumen al Prodromului ales recent). Parintele Petroniu, desi trebuia sa plece printre primii, dupa îndelungi tatonari si asteptari a plecat abia în 1978. În sfirsit, cel ce avea sa fie marele egumen si avva al Athosului s-a vazut liber sa se dedice exclusiv drumului care duce la desavirsire.
Daca facem un calcul simplu, Parintele Petroniu a fost chemat la Domnul dupa 33 de ani de osteneala aghioritica. Aceasta perioada corespunde cu virsta Mintuitorului, adica perioada pe care a petrecut-o pe pamint. Minunate sint lucrurile Tale, Doamne, toate cu întelepciune Le-ai facut! Dumnezeu a rinduit alesului Sau tot atitia ani de vietuire athonita într-un loc în care oamenii duc o viata îngereasca în încercarea de a pregusta din darul nestricaciunii, cit a petrecut El ca Fiu al Omului între oameni, timp pe care parintele Petroniu l-a folosit rascumparind vremea, facind din orice clipa un timp al mintuirii, iar din schitul Prodromu o Gradina a Maicii Domnului. Într-adevar, Schitul Prodromu în timpul sau s-a reînnoit si spiritual, dar si administrativ-gospodaresc, accentuindu-se împletirea praxisului cu teosisul, în duhul parintilor patristici si post-patristici.
† Ioachim Bacauanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului
Lasă un răspuns