Arestații în dosarul Banca Transilvania rămîn în arest

• șase dintre foștii funcționari ai Băncii Transilvania și șapte dintre administratorii reținuți în aceeași cauză au făcut cereri de eliberare din arest • apărătorii lor au invocat vicii de procedură și încălcarea dreptului clienților lor la apărare • membrii familiei susțin că procurorii au făcut arestări cu totptanul doar pentru a ieși în evidență • judecătorii nu au fost impresionați de cererile aproape identice ale avocaților • ei au decis ca cei 13 reținuți să rămînă în arestul poliției

În noaptea de 30 septembrie spre 1 octombrie procurorii de la Parchetul Național Anticorupție (PNA) au făcut primele 15 arestări în dosarul Banca Transilvania. Șapte dintre cei reținuți au fost funcționari ai băncii, iar restul, oameni de afaceri. În următoarele două zile, procurorii au mai fectuat încă opt arestări. În cursul zilei de 10 octombrie, au mai emis încă trei mandate de arestare în lipsă. Toți cei vizați sînt administratorii unor firme care au luat credite din bancă și nu le-au mai returnat. În total sînt 26 de persoane învinuite că au fraudat banca cu aproape 160 de miliarde de lei. Mai bine de o săptămînă, avocații au încercat să depună plîngeri pentru revocarea măsurii arestării. Ieri, 11 octombrie, a avut loc prima audiere a unui lot de 13 persoane pentru care s-a judecat cererea de revocare a arestării. Judecătorii le-au respins cererile ca nefondate și au decis ca învinuiții să rămînă în arest.

Șase dintre foștii funcționari ai Băncii Transilvania, Timona Cioinea, Eduard Colos, Ciprian Stanciu, Georgeta Pricopoaea, Cristina Hermeziu și Ioana Moroca la care se adugă Vasile Munteanu, șeful Agenției Bacău de Asigurare Reasigurare a Transilvania SA, precum și șapte dintre oamenii de afaceri arestați în dosarul Banca Transilvania, frații Dorinel și Irinel Popa, Ioan Roșca, Dumitru Chele, Renato Costache și Chirilă Constantin au fost audiați timp de aproape trei ore de un complet de judecată condus de judecătorul Ioana Vorniceasa, în vederea analizării cererilor de revocare a măsurii arestării.

Dimineață de toamnă mohorîtă. Plouă mocănește, apăsător. Parcă și vocile oamenilor de pe stradă sînt mai estompate de pîcla care a cuprins orașul. La Tribunal, lume pestriță așteaptă pe holuri și pe trepte. O bătrînă adusă de spate, cu mîinile noduroase de muncă și boală, se învîrte buimacă prin atîta amar de lume. Nu găsește sala în care are proces. Cineva, care încă nu este coplești de propriile necazuri, o îndrumă către sala 10. Noi, ziariștii, împrăștiem oarecum amorțeala. Ne împărțim strategic pe la toate ușile pe unde ar putea fi aduși cei arestați în dosarul Banca Transilvania. Simțim în spate ochi insistenți. Unii dintre ei se dovedesc a fi ai rudelor celor arestați. Ne agităm în zadar. Unul dintre avocați ne spune că am venit degeaba la ora 9,00. Ședința cu cei din dosarul Transilvania are loc abia la ora 11,00. Ne foim de ici colo, încercînd să aflăm cît mai multe dedesubturi despre afacere. Unii dintre noi se duc să mai bea o cafea, să se trezească de-a binelea. Timpul trece greu, ploaia nu se mai oprește.

În sfîrșit, se apropie ora. Ne punem iar în mișcare pe la toate ușile. După vreo 20 de minute, se vede o sirenă a mașinii poliției venind dinspre RMB. Cu un zgomot asurzitor, nefiresc în amorțeala de pînă atunci, două dube își fac loc cu greu să intre în spatele Tribunalului. Dintr-una își fac apariția doi polițiști în civil. Ne mirăm că nu se feresc de aparatele de fotografiat și de camerele de luat vederi. Apoi înțelegem de ce. Meticulos, deschid un al doilea rînd de uși și coboară pe rînd, înlănțuiți, cîte doi sau trei, de cîte o pereche de cătușe, cei arestați. Primii care ies din dubiță sînt buimaci și dau să o apuce undeva către Liceul Bacovia. Unul dintre polițiști îi aduce pe calea cea bună și îi îndrumă către ușa Tribunalului. Restul îi urmează cu capul în pămînt sau zîmbind ironic și sfidător către obiective.

Îi întrebăm dacă au ceva de declarat. „Am avea noi mai multe, dar nu este momentul acum”, spune, peste umăr, unul dintre ei. Ultima pereche legată prin cătușe este a unui bărbat fără vîrstă și a unui bătrîn care și-a tras gluga unui hanorac în cap. Bărbatul coboară greoi de pe trepte și privește prin noi. Gluga îi descoperă fruntea brăzdată de riduri. Ochii buhăiți de nesomn, sau, poate, de boală, nu au nici o țintă. Se lasă dus de colegul lui, către Tribunal. Pe o altă ușă, ajungem la subsol. Ședința se ține în Camera de Consiliu. Adică nu este publică. Adică nu numai că presa nu are acces, dar nici rudele nu pot intra în sală. Ne prefacem neștiutori în ale procedurilor juridice și încercăm marea cu degetul. Grefiera ne anunță că președintele completului de judecată interzice accesul presei în sală și că nu avem voie să luam declarații celor arestați nici pe traseu, pînă la mașinile poliției. Ne mulțumim că sîntem lăsați pe hol. Rudele nu au voie nici acolo. Polițiștii se uită bănuitori la noi. „Nu funcționează nici o sculărie de-aia de-a lor? Că au și de astea mici, care nu se observă așa ușor”. Se liniștesc imediat. Nu vrem să complicăm lucrurile și închidem tot ce-ar putea trezi suspiciunea. Pe hol încep să mișune avocații. Unii dintre ei se mai opresc să stea de vorbă cu vreo soție sau soț a celor arestați. Ochii lor se îndreaptă plini de speranță către micii Dumnezei în robă. Fiecare cuvințel este pur și simplu sorbit de către cei avizi de știri.

Ne grupăm în capătul holului, separat de rude. De altfel, încă de la început s-au distanțat de noi. Cei mai mulți dintre ei se cunoșteau și-și povesteau ultimele noutăți sau zvonuri. Apoi, încet-încet, încep să spună cu voce tare ce nedreptăți li s-au făcut celor din arest. Ne reperaseră că sîntem ziariști și voiau să auzim că au și ei ceva de spus. Una dintre femei, buhăită de plîns, bodogănea incoerent. „Pe cine a omorît copilul meu de l-au arestat? Că pe criminali îi lasă în libertate, iar pe el îl duc în cătușe. De zece zile nici nu mai știu ce-i cu mine. Și nici la vorbitor nu mi-au dat voie. Acum de ce nu mă lasă să-l văd?”, încerca ea să afle un răspuns de la oricine și de la nimeni anume. Pe trepte, un moș, bătrîn ca noaptea, încearcă să intre pe hol. Polițiștii îi spun că nu are voie acolo. Omul nu înțelege bine și mai face doi pași. Nu pricepe de ce nu are voie, că doar el are proces acolo. L-a chemat avocatul. Are judecată cu vecinul lui. După cîteva minute se lămurește doar că procesul lui s-a amînat, dar nu pleacă de pe trepte nici în ruptul capului. El a bătut cale lungă de la el din comună și nu se întoarce acasă fără un răspuns de la judecători.

Se reinstalează tăcerea. Apoi, se aud șușoteli. „Uite ce scriu iar ziarele. De unde scot atîtea minciuni? Cum pot să scrie așa, despre copii noștri?”, întreabă o femeie privind în direcția noastră cu dușmănie. „Ia, mai dăi naibii! Eu nici nu mai citesc ce scriu. E o țară liberă. Fiecare face ce vrea. Poate mîine îmi vine chef să mai știu, eu ce să fac. Ce, trebuie să le dau lor socoteală? Pur și simplu nu le mai iau în seamă”, îi răspunde o blondă subțirică. Din Camera de Consiliu încep să iasă avocații și discuțiile se abat către ce se întîmplă dincolo de ușa interzisă. Unii dintre avocați se apropie de noi și încep să povestească despre viciile de procedură constatate la ședință. Cer cu toții anularea măsurilor de arestare. Rudele se dau mai aproape de noi, recunoscătoare că pot auzi pe larg amănuntele cerute de ziariști. Ne privesc cu mai multă simpatie. O femeie care spune că este mama lui Renato Costache, unul dintre administratorii arestați, se apropie îndrăzneață. „De ce nu scrieți și despre noi? Că avem și noi varianta noastră. Uite, fiul meu, Renato, a fost arestat nevinovat. El era student și s-a dus să lucreze la banditul ăla de Popa, să cîștige și el un ban, că sîntem săraci, cu un salariu de bugetar, și nu-i ajungeau banii să se întrețină la facultate. Cînd a plecat Popa cel bătrîn în Egipt, băiatul lui, Titișor, (Constatin Doru Adam, n.r) l-a pusă să facă firmă la care s-a asociat și el. Și a scos ăla bani din bancă fără să știe băiatul, sute de milioane de lei. Iar acuma mi-au arestat copilul și hoțul ăla este în libertate. De ce nu l-au adus aici și pe Titișor? L-au luat pe Renato, care umblă cu blugii cîrpiți între picioare. Că așa de mulți bani a furat el din bancă, încît nu ne putem permite să cumpărăm haine decît de la second-hand”, spune tremurînd femeia.

Încercăm să mai intrăm în vorbă cu cîteva rude. Se tem cu toții că, dacă vor face declarații și le vor fi publicate numele în ziar, procurorii se vor răzbuna pe cei din arest. Îi înțelegem și le respectăm tăcerea. Peste puțin timp, ies toți avocații din sală. „Soluția se va da la două jumătate”, anunță o voce baritonală. Mai sînt trei sferturi de oră. Rudele înfrigurate de așteptare se grupează în funcție de afinități. Cei de la bancă la un loc, cei cu afacerile cîte doi, trei, în funcție de statutul social. După un răstimp, la capătul holului se vede completul de judecată însoțit de un polițist. După cîteva minute, judecătorii părăsesc sala de ședințe. Avocații ies copleșiți și anunță că au fost refuzate toate cererile de revocare a măsurii arestării. Consternarea se așterne pe chipurile tuturor rudelor. Femeia care a plîns aproape continuu parcă nici nu pricepe ce spun avocații. Apoi izbucnește într-un hohot cu sughițuri. Plînge fără lacrimi.

Încercăm să ajungem din urmă polițiștii care însoțeau grupul de femei cu cătușe. Le întrebăm dacă au ceva de spus referitor la hotărîrea judecătorilor. Nici una dintre ele nu răspunde. Se grăbesc să intre în mașina poliției, ștergîndu-și lacrimile. Din clădirea Tribunalului, de la unul din geamuri, se aude un gals de bărbat care sparge tăcerea: „Cristinaaaa!”. Ne ridicăm privirea către chipul răvășit al bărbatului. Încearcă să fluture, viteaz, cu mîna. Lacrimile din ochii lui spun altceva, însă. Luminată toată la vederea lui, o femeie brunetă, subțirică, își îndreaptă pletele de pe obraz și-i zîmbește. Rapid sînt urcați în dube și bărbații. Cel care era cu gluga de la hanorac pe cap la sosire strigă peste capetele polițiștilor ceva despre cei care au murit la Revoluție. Nu apucăm să înțelegm despre ce e vorba. Mașina poliției se pune în mișcare cu girofarurile sunînd asurzitor. De pe margine, una dinte femei, blonda cea subțirică, „nepăsătoare” la ce scriu ziarele, ne întrabă cu dușmănie în glas: „nu vi se strică aparatele alea odată?”. Nu-i răspundem. Ne uităm îndelung după dubele poliției și apoi ne îndreptăm către redacții. Ultima replică ne-a mohorît ca pe ziua de toamnă în care a început acest proces. Am plecat nedumeriți de vina pe care o purtam noi că cei dragi lor au fost arestați. Și că au luat, mulți dintre ei, bani nemunciți și nemeritați.

Judecătorii au respins toate contestațiile depuse de avocați

Avocații celor învinuiți au susținut că nu au fost îndeplinite două condiții pentru legalitatea actelor de procedură efectuate pînă acum. „Nu există la dosar o ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale a niciunuia dintre cei audiați. Conform legii, în acest caz, nu puteau fi emise mandate de arestare decît pentru cel mult cinci zile, ori ei au cu toții mandate pentru 30 de zile. O a doua excepție pe care am invocat-o se referă la faptul că ordonanța de arestare trebuia să fie confirmată de procurorul ierarhic superior celui care a emis mandatele de arestare. Ori niciuna dintre ordonanțe nu poartă o asemenea confirmare. În acest caz, toate actele de procedură ulterioare, respectiv emiterea mandatelor și arestarea preventivă sînt lovite de nulitate absolută”, a declarat Viorel Apostol, apărătorul lui Ciprian Stanciu și Cristina Hermeziu.

În sala de ședințe avocații au invocat aproape fără excepție motivele de mai sus, pentru ca clienții lor să fie puși în libertate. În plus, unii dintre apărători au prezentat și documente medicale din care rezultă că cei pe care îi reprezintă sînt bolnavi și nu pot suporta regimul din arest. Este cazul avocatului lui Dumitru Chele, care a depus pentru acesta acte din care rezultă că este grav bolnav. După aproape trei ore de audieri și trei sferturi de oră de deliberare, completul de judecată au respins cererile de revocare a măsurii arestării sau de înlocuire a măsurii arestării cu obligația de a nu părăsi localitatea. Decizia a stîrnit rumoare printre membrii familiilor celor arestați, dar și printre avocați. „Eu am preluat destul de tîrziu cazul clientului meu. Însă cînd am încercat să stau de vorbă cu el, a trebuit să fac un drum pînă la București ca să obțin acordul procurorului pentru asta. Nu-i corect ca această interdicție să dăinuiască așa, la infinit. O asemenea decizie, de a interzice întrevederea învinuitului cu rudele sau cu avocatul nu se ia decît pe o perioadă limitată și în nici un caz nu este nevoie de acordul procurorului pentru fiecare întrevedere”, spune Vasile Agapie, apărătorul lui Cătălin Berzunțanu.

Spusele lui sînt întărite și de un alt avocat. „Am decis să facem cu toții recurs. Nu este corectă decizia completului de judecată. Probabil că cel mai tîrziu miercuri va fi fixat un nou termen pentru judecarea recursului la Curtea de Apel Bacău. Nu avem acces la dosare, pe motiv că sînt secrete, am obținut cu greu acordul de întrevedere cu clienții mei, deoarece este necesar acceptul scris al procurorului pentru fiecare întîlnire, nu există acea confirmare de către procurorul ierarhic superior la ordonanțele de arestare și vreau să cred că este vorba despre o greșeală a funcționarilor pentru faptul că la dosar nu sînt depuse ordonanțele de punere în mișcare a acțiunii penale. Sînt mult prea multe semne de întrebare, iar clienții noștri trebuie să aibă dreptul la apărare neștirbit, ca oricare cetățean”, a declarat avocatul fraților Popa. Pe treptele tribunalului, un alt avocat, cel al fostei juriste de la Banca Transilvania Ioana Moroca și al fostului șef al serviciului de credite de la aceeași insituție, Eduard Colos, spera că recursul de la Curtea de Apel va fi altfel judecat. „Nu am avut acces la dosarele clienților mei. Judecătorii nu au avut la dosare decît mandatele de arestare a celor pe care i-au audiat. Plîngerile împtriva măsurii arestării preventive am trimis-o prin poștă pentru că nu ne-o primea nimeni. Iar judecătorii au dat cuvîntul pe fond în cauză în loc să judece excepțiile invocate de noi în privința viciilor de procedură semnalate”, mai declară și avocatul Liviu Ghioc.

Avocații mai spun că dosarul Banca Transilvania are 81 de topuri a cîte cel puțin 100 de file fiecare. Numai raportul BNR are peste 800 de pagini care trebuie aprofundate de judecătorii care vor decide în acest caz. (Mirela ROMANEȚ)