• în anii ’50, erau foarte la modă jocurile de cărți, iar familia, cu venituri modeste, îl punea pe Ștefan să caute cartoane și să deseneze cărțile de joc
Pentru fiecare artist plastic există un început în artă. Unii au cunoscut farmecul culorii datorită desenelor făcute pe foi de hîrtie, alții au provenit din familii cu înclinații artistice, iar alții datorită unor împrejurări mai puțin obișnuite. În această ultimă categorie se află și pictorul băcăuan Ștefan Pristavu, ale cărui peisaje nu mai amintesc nimic din anii de început. Artistul zîmbește ori de cîte ori își amintește cum a ajuns în Liceul de Artă din Iași, undeva la sfîrșitul anilor ’50. „În zona Pașcanilor, de unde eram originar, era la modă pe atunci jocul cu cărțile. Oamenii se întîlneau aproape săptămînal să joace cărți. Binențeles, nu pe bani, cum este obiceiul acum, ci pe onoare. Adică, cine pierdea o partidă trebuia să-și dea căciula jos de pe cap, iar ceilalți îi spuneau «s-a ros zagaraua», adică marginea căciulii. Și noi, copiii, nu ne lăsam mai prejos. Cînd mergeam cu oile sau cu vacile la pășune, ne opream undeva, la marginea pădurii și jucam cărți”, ne-a povestit Ștefan Pristavu.
Cum, pe atunci, cărțile de joc nu erau de găsit în toate locurile, familia Pristavu, în care trăiau nu mai puțin de opt copii, era nevoită să-și facă rost din timp în timp de cărți de joc și apela la îndemînarea lui Ștefan. „Cel mai greu era să facem rost de cartoane, pentru că trebuiau să fie de o anumită mărime. După ce le găseam, stăteam și le desenam încet pe fiecare cu figura corespunzătoare cărții respective”, a povestit pictorul Pristavu. Încet, încet, viitorul artist plastic și-a deprins mîna cu desenul și, cînd tatăl său a dorit să-l înscrie la Liceul de Artă din Iași, singurul unde se putea primi bursă, tînărul Ștefan a concurat cu succes pe unul dintre locuri, deși era o concurență de șase copii pe loc. „Tata a umblat peste tot să caute o școală unde se putea primi bursă, deoarece doar șase dintre noi am fost trimiși la școală, iar doi au rămas acasă. Cînd a ajuns la Liceul de Artă și conducerea l-a întrebat dacă știu să desenez, tata s-a arătat foarte mîndru, spunîndu-le că băiatul lui este cel ce desenează cărțile de joc. Așa am fost acceptat la concurs și am ocupat un loc la școală”, a mai povestit Ștefan Pristavu. Chiar dacă drumul de la cărți de joc la pictura recunoscută și apreciată la nivel național și internațional este destul de anevoios, artistul băcăuan nu se descurajează niciodată, fiind alături de micuții elevi ai Școlii „Mihai Drăgan”, pe care îi inițiază în tainele artei deprinsă de el în tinerețe. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns