Asaltul final

Nu-ti trebuie un morman de cunostinte istorice ca sa-ti dai seama ca atunci cind doi conducatori ai unei natiuni intra in razboi politic, pacea, linistea si progresul social vor fi aluzii desarte. Cititi „Regii blestemati”, de Marcel Druon, cititi istoria Anglei, a Romei, ba chiar si a Romaniei si veti intelege ca lupta pentru putere e necrutatoare. Ca interesul pentru aceasta nu cunoaste mila si indurare. De aceea, ma si mir cum dl. Calin Popescu Tariceanu a cazut in infricosatoarea capcana intinsa de presedinte, crezind ca dl. Traian Basescu se va gindi si la interesele plebei. Niciodata. Interesul lui e puterea si, pentru a o obtine (pentru el si partidul lui – PD-L), nici un mijloc de lupta nu e neglijat.
In trecut, adversarii erau arsi pe rug, ghilotinati, descapatinati, trasi in teapa, otraviti, ucisi miseleste. Mijloacele actuale de exterminare poitica s-au modernizat. Lupta e o enorma gesticulatie publica, cu scopul de a-ti atrage simpatia plebei si aliatii cei mai utili pentru a-ti elimina adversarii si a accesa puterea. Aliantele rusinoase dintre PD-L, patidul lui Magureanu si PRM atesta aceasta asertiune. Primul ministru trebuia sa stie ca drumurile lui nu duc niciodata la Cotroceni. N-are ce astepta de acolo! Poate o lovitura crincena ulterioara. Doar lui i se descapatinasera (prin suspendare) sapte ministri pe poteca spinoasa a DNA. Armistitiul de incetare temporara a focului a fost mana cereasca pentru strategul Basescu, care-si putea pregati in liniste noi atacuri devastatoare. Faptul ca mitralierele Boc, Stolojan, Blaga, Preda sau Elena Udrea au continuat sa latre fara incetare trebuia sa-i dea de gindit dlui. Tariceanu. Sa se intrebe, de unde pina unde, cei 322 ostili presedintelui (inclusiv parlamentarii PNL) au votat legea-pomana, care, in perspectiva crizei financiare mondiale, va aduce cu sine caderea economica. Speranta ca presedintele nu o va promulga, ca va intelege consecintele ce decurg de aici, s-a spulberat ca un balon de sapun.
Tactica prezidentiala de a pindi slabiciunea adversarului a triumfat, permitindu-i atacul final asupra unui guvern destul de performant, de altfel. Travaliul discret al acestuia, infaptuirea progresiva a unei bunastari evidente, sint luate, acum, drept „pasivitate contemplativa”, drept non fapta lipsita de orice functionalitate sociala. Daca-i dai pomana, plebea te va urma in alai, cu goarne si tobe de facut scandal public. Ea nu va reactiona decit cu febrilitatea mecanica a unei constiinte vide, increzatoare ca are puterea de a lua decizii intelepte, cind, de fapt, se supune confortului de a primi comenzi. Dl. Basescu stie bine lectia asta. Nimeni in Romania nu-i mai abil ca dinsul in „minuirea” limajului dublu.
Sa-i catalogam insa pericolele. Primul ar fi cel al asezarii politicului nu intr-un spatiu de emulatie, ci intr-unul al vanitatii. Altul ar tine de excesul demagogic, pentru ametirea perpetua a electoratului, iar al treilea s-ar concretiza in regresul drastic al traiului de fiecare zi. Ce ziceti, merita a le lua in seama?

Vasile PRUTEANU