Ascensiuni duhovnicești

O viață de neîncetată priveghere

• Cuvioasa Teodora de la Sihla – model de trăire duhovnicească

în calendarul creștin-ortodox, ziua de 7 august este marcată cu numele Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla, un model de trăire duhovnicească pe care Biserica și credincioșii îl prețuiesc cu multă evlavie. Aceasta s-a născut în localitatea Vânători – Neamț, pe la anul 1650, fiind fiica armașului Joldea de la Cetatea Neamțului. Cînd sora sa Marghiolița a fost chemată la cele cerești, părinții au stăruit ca Teodora să se căsătorească, deoarece rămăsese unica lor fiică. După celebrarea Cununiei cu un tînăr din Țara de Jos a Moldovei, părinții au trecut la cele veșnice, împăcați că gîndul lor se împlinise. Dar gîndul Teodorei a fost altul – retragerea din această lume plină de ispite și deșertăciuni. învoindu-se cu soțul ei, s-a retras la Mănăstirea Vărzărești din Munții Buzăului. Neavînd copii, soțul s-a retras și el la Mănăstirea Poiana Mărului, primind la tunderea în călugărie numele Elefterie.
în momentul deciziei sale de a urma calea lui Hristos, Teodora avea 30 de ani. La Vărzărești, starețul Paisie a decis ca Teodora să fie primită în cinul monahal. în cadrul obștii mănăstirii, Teodora a fost pildă de smerenie și ascultare, ducînd o viață de rugăciune și puritate sufletească. Participă cu multă evlavie la slujbele din cadrul cultului divin, la ceas de priveghere. Nu a lipsit niciodată de la Sfînta Liturghie, ruga continuînd-o la chilie prin meditație la „Viețile Sfinților”.
Liniștea obștii de la Vărzărești a fost tulburată de invazia turcilor, după asediul Vienei. Starețul Paisie a decis ca împreună cu ucenicele sale, printre care și Teodora, să se retragă la hotarul dintre Munții Buzăului și cei ai Vrancei. în aceste locuri tainice au zidit un altar și o modestă locuință. După zece ani de nevoințe duhovnicești și după moartea schimonahului Paisie, Teodora vine în Munții Neamțului, locuri dragi sufletului ei. Mai întîi, merge la Mănăstirea Neamțului, unde se roagă cu stăruință înaintea Sfintei Icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului. De aici se retrage la Mănăstirea Sihăstria, zidită în anul 1670. Starețul Varsanufie a îndrumat-o să meargă în pustnicie, în pădurile Sihlei, pentru un an. Cu această îndrumare, luînd binecuvîntare de la stareț, Teodora a urcat în Munții Sihlei. Aici a întîlnit un sihastru bătrîn care i-a oferit chilia lui săpată în stîncă, el retrăgîndu-se în locuri și mai tainice. în această chilie, Cuvioasa a dus o viață de neîncetată priveghere, în trezvie duhovnicească. în pravila zilnică (Ceasurile, Vecernia, Utrenia) făcea metanii multe, rugîndu-se cu lacrimi fierbinți pentru mîntuirea sufletului. Hrană avea ceea ce îi oferea pădurea: urzici, bureți, zmeură, afine, mure, și chiar măcriș. Cei care merg la Sihla găsesc și astăzi „măcrișul Sfintei Teodora”. Din cînd în cînd, primea de la duhovnicul ei, ierschimonahul Pavel de la Sihăstria, pesmeți și poame uscate. Tot acest cuvios îi dădea Sfînta âmpărtășanie.
După cîtva timp, Cuvioasa s-a retras și ea într-o peșteră, un loc și mai tainic. Noua „chilie” era, de fapt, o încăpere boltită dintr-o stîncă uriașă, unde putea viețui doar o singură persoană. Acest loc s-a numit „peștera Sfintei Teodora”. Aici s-a învrednicit Cuvioasa de darul facerii de minuni. Cînd o ceată de turci a ajuns la peștera ei, voind să o ucidă, Cuvioasa a căzut în genunchi și s-a rugat lui Hristos să o scape de păgîni. Atunci s-au deschis prin minune pereții peșterii și Cuvioasa s-a furișat în codrii Sihlei. Cînd s-a apropiat sfîrșitul vieții ei, Teodora s-a rugat fierbinte Bunului Dumnezeu să-i trimită un preot ca s-o împărtășească. Acest fapt s-a petrecut în chip minunat. într-o zi, starețul de la Sihăstria a văzut un stol de păsări ducînd firimituri de pîine în cioc spre locurile Sihlei. A trimis doi frați să vadă unde se opresc acele păsări, bănuind un viețuitor tainic. Pe cei doi i-a prins noaptea în pădure. Se rugau și așteptau să se facă ziuă, cînd au observat o lumină înaintea lor. S-au apropiat și au întîlnit, pe neașteptate, o femeie luminată la față, înălțată de la pămînt, rugîndu-se cu mîinile spre cer. Era Cuvioasa Teodora, care i-a rugat să meargă la Sihăstria și să-i trimită un preot ca să o împărtășească.
A doua zi, cei doi frați s-au întors la Cuvioasa însoțiți de duhovnicul Antonie și ierodiaconul Lavrentie. Au aflat-o pe sfîntă rugîndu-se. Apoi s-a spovedit și s-a împărtășit. în clipa următoare, și-a îndreptat ochii spre cer și a rostit: „Slavă Ție, Doamne, pentru toate!”, și și-a dat sufletul, intrînd în veșnicia împărăției lui Dumnezeu.
Vestea despre viața și sfîrșitul ei s-a răspîndit cu repeziciune în părțile Neamțului. Mulți bolnavi s-au vindecat atingîndu-se de sfintele sale moaște. Sfîntul ei trup a fost ținut în peștera Sihlei timp de o sută de ani. între 1828 – 1834, sfintele moaște ale Teodorei au fost duse la Kiev și așezate în catacombele Lavrei Pecerska, unde se află și astăzi sub numele „Cuvioasa Teodora din Carpați”. Pe la anul 1725, conform informațiilor istorice, se ridicase schitul Sihlei cu hramul „Schimbarea la Față” și pentru cinstirea Cuvioasei.
Mulți credincioși au vizitat Lavra Pecerska, rugîndu-se la moaștele Cuvioasei Teodora, pentru care s-au făcut demersuri să fie aduse în țară și să fie spre cinstire în biserica „Sfînta Teodora” de la Sihăstria, zidită în zilele noastre cu binecuvîntarea înalt-Prea-Sfințitului Daniel al Moldovei și Bucovinei. Cu ajutorul Proniei divine nădăjduim că acest fapt se va petrece într-o fericită zi pentru credincioșii ortodocși de pretutindeni.
Sfîntă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru mîntuirea noastră!

Pr. prof. dr. Constantin LEONTEși după moartea schimonahului Paisie, Teodor

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!