Ascensiuni duhovnicești

Ultima jertfă a Vechiului Testament

* Tăierea cinstitului cap al Sfîntului Ioan Botezătorul
„Ioan mărturisea despre El și striga, zicînd: „Acesta (Iisus) este despre Care am zis: Cel care vine după mine a fost înaintea Mea, pentru că mai înainte de mine era” (Ioan 1,15) * „Acela (Ioan) era făclia care arde și luminează, și voi ați voit să vă vestiți o clipă la lui” (Ioan 5, 35)

La 29 august, Biserica Ortodoxă îl venerează, printr-o sărbătoare specială, pe Sfîntul Ioan Botezătorul, mai precis sfîrșitul activității și vieții sale de adevărat mărturisitor al lui Hristos ca Fiul lui Dumnezeu venit în lume pentru iertarea păcatelor omenirii: „în mijlocul vostru se află Acela (Iisus) pe Care voi nu-L știți. Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost și Căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălțămintei” (Ioan 1, 26-27).
Conform Sfintelor Evanghelii, începutul misiunii și lucrării mîntuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos s-a făcut prin Botezul Său de către Sfîntul Ioan Botezătorul la apa Iordanului. Aceasta s-a petrecut „în al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponțiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod, tetrah al Galileii, Filip, fratele său, tetrah al Itureii și al ținutului Trahontidei, iar Lisanias, tetrah al Abilenei” (Luca 3,1). Iar „acestea se petreceau la Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan” (Ioan 1, 28). „în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii și s-a botezat în Iordan, de către Ioan” (Marcu 1, 6). Sfîntul Apostol și Evanghelist Luca precizează cu privire la acest episod: „Și după ce s-a botezat tot poporul, botezându-Se și Iisus și rugându-Se s-a deschis cerul. Și S-a coborât Duhul Sfânt peste El, în chip trupesc, ca un porumbel și s-a făcut glas din cer: TU ești Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit. Și Iisus însuși era ca de treizeci de ani când a început să propăvăduiască” (Luca 3, 21-23).
Trebuie să evidențiem că Iisus, deși n-a avut păcatul strămoșesc, sau păcate personale (Ioan 8, 46), a acceptat să-Și inaugureze lucrarea mîntuitoare cu Botezul în Iordan de la Ioan, din două motive: 1) pentru a împlini o rînduială profetică sacră (Matei 21, 25) și 2) ca un semn anticipat al Jertfei Sale prin răstignirea și moartea pe Cruce.
Domnul Hristos a venit la Iordan pentru a-l confirma pe Ioan ca un martor și mărturisitor al dumnezeirii Sale. De asemenea, Ioan era „veriga” care lega strîns Vechiul Testament de Noul Testament. Poporul „ales” – israeliții de atunci, vedeau în Ioan pe profetul Ilie care anunța venirea lui Mesia (Matei 11, 14). El era vocea care striga în pustie: „Pregătiți calea Domnului” (Matei 3, 3). în acest context Iisus a vorbit mulțimilor despre misiunea Botezătorului (Matei 11, 7-11) și a confirmat că fiul lui Zaharia și al Elisabetei a venit „în calea dreptății”, convertind mai întîi, prin pocăință, pe vameși și femeile desfrînate (Matei 21, 32).
Sfîntul Ioan Botezătorul a vestit cuvîntul pocăinței în „deșertul Iudeii” (Matei 3, 1), lîngă Marea Moartă, nu departe de Qumran, unde se instalase comunitatea esenienilor. învăța și cerea convertirea (pocăința) prin renunțarea la păcatele lumești care nesocoteau Legea morală mozaică. Nu a avut în nici un caz intenția de a întemeia o comunitate care să-l aibă ca mentor (Luca 3, 7-14). Practica un singur botez, cel cu apă, ca pregătire pentru Mesia și ca anticipare a Botezului creștin cu Duh Sfînt (Luca 3, 3, 16).
Foarte important pentru misiunea lui profetică, El recunoaște în Iisus pe Fiul lui Dumnezeu (Ioan 1, 34), făcînd o referire directă la profețiile veterotestamentare: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29 și 36). Una din cerințele lui Ioan era aceea ca mulțimile care veneau la el să renunțe la păcat și să facă „fapte vrednice de pocăință”. „Bărbat drept și sfânt” (Marcu 6, 20), adevărat ascet și practicant al Legii veterotestamentare, Sfîntul Ioan nu cerea decît atît: „Nu faceți nimic mai mult peste ce vă este rânduit” (Luca 3, 13). Cu toate că, din proprie experiență, își dădea seama de severitatea sau „jugul” Legii, Ioan a denunțat deschis ceea ce era contrar Legii morale, avînd curajul să-i spună lui Irod Antipa (Tetrarhul): „Nu-ți este îngăduit să ții pe femeia fratelui tău” (Marcu 6, 18). Acuzația aceasta, la instigarea Irodiadei, femeia lui Filip (fratele lui Irod), i-a adus moartea prin tăierea capului în temnița de la Macherus (Marcu 6, 17-19). Avea 32 de ani cînd sîngele său a curs – ultima jertfă a Vechiului Testament – în țărîna din care se ridicaseră atîția profeți care-l vestiseră pe Mesia. Numai el, ca și dreptul Simeon, l-au văzut, însă, pe Mîntuitorul lumii!
Ucenicii și ascultătorii săi (unul dintre ucenici a fost și Sfîntul Apostol Andrei) au venit în ascuns, au ridicat trupul și l-au înmormîntat (Marcu 6, 24-29). Cinstitul său cap a fost ascuns de Salomeia, fiica Irodiadei, din pricina căreia se întîmplase nelegiuirea.
O legendă ne informează că Salomeia a avut o soartă foarte crudă, pe măsura fărădelegii ei și a mamei sale. După ce Irod și Irodiada au fost exilați de către senatul roman, pe la anul 39 (d.Hr.), Salomeia a plecat în deșertul Iordanului, ajungînd apoi în Orient. Răpită și vîndută ca sclavă, a fost prinsă de niște pirați care au torturat-o și au aruncat-o în apa rece ca gheața a unui rîu. Un sloi mare de ghiață i-a retezat capul și așa s-a împlinit pedeapsa lui Dumnezeu cu cei fărădelege.
Cinstitul cap al Sfîntului Ioan se află păstrat în Damasc (Siria). Un picior al sfîntului a fost adus și la noi în țară. Ctitorii Mănăstirii Secu, banul Ureche și ceilalți l-au așezat în această vestită mănăstire moldavă, unde a fost păstrat pînă în epoca Eteriei. în anul 1821 a fost dus în Rusia. Biserica lui Hristos, chiar din primele veacuri ale existenței sale a păstrat vie venerația Botezătorului. La 29 august binecredincioșii ortodocși postesc și se roagă, la Sfînta Liturghie, în amintirea sfîrșitului său mucenicesc: „Te priveghem astăzi, Sfinte Ioane/ Cinstind pentru Hristos ale tale rane/ Și te chemăm să fii mijlocitor/ La Cel cu numele Mântuitor!” (T.Poneavă, Predici versificate). (pr. prof. dr. Constantin LEONTE)nfirma pe Ioan ca un martor și mărturisitor al dumnezeirii Sale. De asemenea, Ioan era „veriga” care l

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!