Ascensiuni duhovnicești sîmbătă 12 mai 2007.

Calea spre împărăție

* Misterul liturgic trăit de credincioși în biserică
* Misterul euharistic * Prezența personală a lui Hristos în Sacramentele Bisericii * Extinderea Răscumpărării

Creștinismul trăit în Duhul Sfînt, în Duhul Adevărului, al ânțelepciunii și al Iubirii, nu este teorie despre Dumnezeu și despre Iisus Hristos, ci întîlnire vie cu Dumnezeu și trăire întru El, cunoscînd că „toate sunt de la El, prin El și întru EL” (Rom. 11, 35), iar „noi (creștinii) suntem neamul Lui” (Fapte 17, 28). Realitatea acestei întîlniri și trăiri ne este dăruită în Biserica lui Hristos, în Sfînta Liturghie, prin Taina Sfintei Euharistii. „Liturghia este calea spre împărăție încredințată omenirii de către Iisus Hristos” (Arhim. Vasilios, Sfîntul Munte Athos).
Pentru creștinul primelor secole, care trăia credința sa, prin Euharistie însemna să intri în âmpărăția Sfintei Treimi. De aceea, âmpărtășania era piscul vieții tuturor mărturisitorilor. Creștinii participau la jertfa euharistică și se împărtășeau cu riscul vieții lor la Liturghia oficiată în catacombe, primeau mucenicia și „botezul sîngelui” cu bucurie (vezi Actele Martirilor). întrega Liturghie era „aducerea aminte” de Hristos, dar mai ales trăirea prezenței Lui prin epicleză euharistică. După învierea Sa din morți, Mîntuitorul S-a arătat ucenicilor Săi, zicîndu-le: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele pînă la sfîrștitul veacurilor” (Matei 28, 20). Prezența Mîntuitorului în lume se află în modul cel mai culminant în Biserică, în Taina Sfintei Euharistii, pentru că ea este însuși Trupul și Sîngele Domnului pe care s-a zidit Biserica în calitate de organ sigur și real al mîntuirii oamenilor. Credincioșii trăiesc misterul euharistic al prezenței Mîntuitorului știind că primesc ajutorul cel mai prețios pentru mîntuirea personală sau subiectivă: „Fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15, 5). în sfintele lăcașuri de comuniune și rugăciune se constată, astfel, prezența reală, sacramentală și personală, a lui Hristos cel jertfit și înviat pentru mîntuirea omului. Sfînta Liturghie are în centrul ei oficierea Sfintei Euharistii sau âmpărtășanii.
Sfînta Euharistie este misterul prezenței celei mai depline și al lucrării celei mai eficace a lui Iisus Hristos în biserică și, prin ea, în lume. „Sensul Euharistiei acesta este: venirea și prezența Domnului nostru”. Sub acest titlu: „Venirea și prezența Domnului nostru”, se pot prezenta și rezuma pînă la un anumit punct bogățiile variate și semnificația pioasă a Euharistiei. El vine cu adevărat. El este cu adevărat prezent în Trupul Său neprihănit și în sîngele Său prețios – zice Biserica Ortodoxă – în trupul adevărat și în sîngele adevărat, cu care a pătimit și cu care a înviat, în trupul slăvit și transfigurat al acestei învieri.
Sfînta Euharistie este „nervul vital al vieții Bisericii”. Pentru credincioși ea reprezintă cea mai impresionantă și mai concretă realizare a făgăduinței: „Și iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrșitul veacului”. Mîntuitorul este prezent în Euharistie cu Trupul Său luat din Sfînta Fecioară Maria, răstignit pe Cruce, înviat, înălțat la cer și tronînd la dreapta Tatălui. Domnul este prezent cu Trupul și Sîngel Său sub chipul pîinii și vinului, consacrate și prefăcute în acest Trup și Sînge în timpul Sfintei Liturghii. Prin această prezență, Hristos „operează extinderea mîntuirii”, a cărei sursă s-a făcut prin faptul că a luat un trup ca al nostru, a întipărit în el dispoziția jertfei supreme, pe care a suportat-o spre lauda Tatălui, viața inalterabilă a învierii, slava unei umanități înălțate care șade de-a dreapta Tatălui și cu care are să vină din nou să judece viii și morții, spre viața sau osînda veșnică. Hristos e prezent real în Euharistie pentru a ne face parte de toate cele ce s-au făcut în Trupul Său, de urmarea lor în El pînă azi și în vecii vecilor, comunicîndu-ni-le acum în mod actual în măsura în care putem să le primim în acest veac, dar în acestă comunicare actuală aflîndu-se virtual tot ce vom putea primi în veacul viitor. în Euharistie e concentrată toată mîntuirea noastră pentru a ne-o însuși personal. Euharistia, unindu-ne cu Hristos, ne face asemenea Lui, imprimînd și în noi starea capabilă de jertfă, puterea învierii și a slavei veșnice. Acestea formează un tot, formează integritatea stării de mîntuire, care în parte ni se dă în Euharistie în mod virtual, în parte în mod actual și dinamic”.
Prefacerea pîinii și vinului în Trupul și Sîngele Domnului se realizează prin Duhul Sfînt, la rugăciunea de invocare rostită de săvîrșitor. Epicleza constituie momentul central al Tainei euharistice; în momentul rostirii ei are loc „minunea euharistică”, adică pogorîrea Sfîntului Duh peste darurile puse înainte și prefacerea lor în Trupul și Sîngele Domnului. Odată cu „plecarea la Tatăl” Hristos și-a încheiat misiunea, dar, cu toate acestea, El spune iarăși: „voi veni, voi vorbi”(Ioan 17, 4; Matei 16, 18). Hristos nu lipsește din Trupul Său care se zidește, Biserica. însă modul prezenței sale este difertit: El revine și este prezent în Duhul Sfînt. După Sf. Nicolae Cabasila: „Tainele: iată calea… ușa pe care a deschis-o… El vine din nou către oameni, trecînd prin acestă cale și prin această ușă. Așadar Biserica, prin Duhul Sfînt, îl face prezent pe Hristos în viața credincioșilor, spre mîntuirea și sfințirea lor!

pr.prof. dr. Constantin LEONTEnantă

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!