Așezămînt cu o vechime de 5.000 de ani descoperit la Sărata

• arheologii au descoperit pe dealul Movilița un așezămînt cu valoare istorică deosebită, ce pare să aibă o vechime de peste 5.000 de ani

Unelte din silex, frecător din piatră pentru măcinarea ceralelor, oase

de animale cu o vechime de peste 5.000 de ani. Sînt cîteva din

descoperirile făcute pe în comuna Sărata de o echipă de de

arheologi de la Muzeul de Istorie „Iulian Antonescu” din Bacău.

Șantierul arheologic a fost deschis în urmă cu cîteva zile pe dealul

Movilița, în apropierea pîrîului Bălțata. Poate că echipa de arheologi

nu ar fi ajuns pînă aici, dacă nu ar fi existat Crina Elena Șenchea, o

fată inimoasă, acum în vîrstă de aproape 14 ani. Acum cîțiva ani, în

timp ce își ajuta părinții pe cîmp, la lucrările agricole, Crina a

descoperit cîteva cioburi dintr-un vas de lut ars. Cioburile avea niște

inscripții ciudate, iar din loc în loc se vedeau urme de degete

impregnate în lut, ca și cum vasul din care proveneau ar fi fost

modelat cu mîna. „Cînd a găsit fata cioburile, spune Gabriel

Șenchea, tatăl Crinei, a venit la mine și mi le-a arătat. Știam de

multă vreme, încă de pe cînd eram eu copil, că pe dealul Movilița se

găsesc cioburi dintr-astea. Oamenii își dădeau seama că trebuie să

fie bucăți de oale vechi, însă nu a dat nimeni prea multă importanță

la lucrul ăsta”. Însă fiica lui Gabriel Șenchea, pe atunci în vîrstă de

aproape zece ani, a simțit că ceva nu este în regulă cu acele cioburi, așa că le-a împăturit frumos într-o batistă, iar seara, cînd a ajuns acasă, s-a dus și i le-a arătat profesorului de istorie din sat. Cîteva săptămîni mai tîrziu, cînd a început din nou școala, Crina le-a spus și colegilor săi despre descoperirea făcută. Au început cu toții să caute prin cărți, împreună cu profesorul de istorie, mai multe

informații despre localitatea lor de baștină. În scurt timp și-au dat

seama că singuri nu pot descoperi mare lucru, așa că au luat

legătura cu specialiștii de la Muzeul de Istorie „Iulian Antonescu”.

Deschiderea unui șantier arheologic, o treabă destul de complicat

Arheologii au venit, au făcut prospecțiuni, și-au dat seama că

informațiile pe care le pot descoperi aici pot fi valoroase așa că au

început demersurile pentru deschiderea unui șantier arheologic în

zonă. „Nu este deloc un lucru simplu”, ține să precizeze

Lăcrămioara Istina, arheolog la Muzeul de Istorie „Iulian Antonescu

din Bacău, unul dintre membrii echipei de cercetare de pe șantierul de la Sărata. „Primul lucru care trebuie obținut este finanțarea. Mai

apoi trebuie obținut acordul proprietarului terenului pe care se pot

descoperirile pentru a putea începe lucrările de șantier. Nu în

ultimul rînd, trebuie căutată mîna de lucru, pentru că doar doi – trei

arheologi nu pot face, atîtea săpături de unii singuri”, mai explică

arheologul Lăcrămioara Istina. Odată ce s-a stabilit că descoperirile

de la Sărata trebuie cercetate cu toată atenția. Lăcrămioara

Stratulat, directorul Muzeului de Istorie „Iulian Antonescu”, devenită

mai apoi și diriginte de șantier, a început să bată pe la uși pentru

găsirea fondurilor necesare pentru derularea proiectului. Într-un

final, Consiliul Județean a fost cel care și-a deschis baielere pungii

și a acordat finanțarea. Între timp, Costică Chiper, primarul comunei

Sărata a negociat cu proprietarii ternului pe care urmau să înceapă săpăturile. La scurt timp după aceea, a fost găsită și mîna de lucru.

Printr-un contract de colaborare încheiat între Muzeul de Istorie și

Universitatea din Bacău, studenții de la Istorie pot face practica de

vară alături de specialiștii în domeniu, pe șantiere arheologice sau

direct la muzeu. Pe șantierul de la Sărata au venit să lucreze o

grupă de 25 de studenți din anul II de la Facultatea de Litere, secția

Istorie. Împușcă doi iepuri dintr-odată cît stau pe șantier. Învață o

grămadă de lucruri interesante și mai cîștigă și ceva bani pentru

vacanță. Cît se fac săpături, sînt plătiți cu o indemnizație zilnică

echivalentă cu salariul minim pe economie”, mai explică

arheologul Lăcrămioara Istina. Din echipa de cercetători evident că

nu putea lipsi Crina Șenchea, cea care ea care a fost sufletul

acestui șantier.

Așezare veche de peste 5.000 de ani

După primele zile de cercetări, echipa de arheologi și-a dat seama

că au în față vestigii ce au o vechime de peste 5.000 de ani. „Este

vorba despre una din cele mai vechi așezări din județ. Aparține

culturii Cucuteni, epoca neolitică, încadrată între anii 3.600-2.600

Î.H.”, este de părere Lăcrămioara Istina. În opinia sa, obiectele

descoperite pe șantierul „La Movilița” au aparținut unei comunități

destul de restrînse, de 40 pînă la 90 de locuitori. „Preferau să se

așeze pe locuri ridicate, în apropierea cursurilor de apă, așa cum

este acesta de aici, de pe deal. În felul acesta își puteau asigura

hrana mai lesne, se puteau apăra ușor și puteau vedea oricînd din

ce parte vine un eventual pericol”, mai explică arheologul

Lăcrămioara Istina.

Urmele de degete lăsate pe cioburile descoperite pe șantierul „La

Movilița” demonstrează că în perioada în care vasele din care

provin nu a fost, încă, descoperită roata olarului. Fragmentele de

obiecte descoperite aici demonstrează faptul că în acest loc a fost o

așezare destul de bogată. „Chiar dacă vorbim despre o populație

care a trăit în urmă cu mai bine de cinci mii de ani, nu înseamnă că

avem de a face cu niște oameni sălbatici. Erau extrem de civilizați.

Poate mult mai civilizați decît dau dovadă mulți dintre noi astăzi.

Toate resturile menajere de prin gospodărie erau adunau într-un loc

anume, unde li se dădea foc. Casele erau făcute din lemn și pămînt

după o tehnologie care mai este folosită uneori, chiar și astăzi. În

plus, nu o dată au fost descoperite așezări ce aveau o vechime

asemănătoare cu cea de la Sărata, unde s-au găsit urme de case

cu etaj, construite doar din lemn și pămînt amestecat cu apă”, mai

spune arhitectul Lăcrămioara Istina.

Peste cîteva zile, lucrările de pe șantierul „La Movilița” vor fi

încheiate, iar studenții care au ajutat la săptături vor pleca în

vacanță. Pentru specialiștii de la Muzeul de Istorie, munca

meticuloasă abia de acum începe. Fiecare ciob sau fragment de

obiect descoperit pe șantier va fi restaurat cu grijă. Va veni mai apoi

rîndul altor istorici care vor stabili, cu exactitate, vechimea

obiectelor și uneltelor descoperite pe șantierul „La Movilița”, vîrsta

animalelor de la care s-au mai găsit resturi de oase, de ce au murit,

și tot felul de astfel de lucruri. (Elena SOLOMON)