• arheologii au descoperit pe dealul Movilița un așezămînt cu valoare istorică deosebită, ce pare să aibă o vechime de peste 5.000 de ani
Unelte din silex, frecător din piatră pentru măcinarea ceralelor, oase
de animale cu o vechime de peste 5.000 de ani. Sînt cîteva din
descoperirile făcute pe în comuna Sărata de o echipă de de
arheologi de la Muzeul de Istorie „Iulian Antonescu” din Bacău.
Șantierul arheologic a fost deschis în urmă cu cîteva zile pe dealul
Movilița, în apropierea pîrîului Bălțata. Poate că echipa de arheologi
nu ar fi ajuns pînă aici, dacă nu ar fi existat Crina Elena Șenchea, o
fată inimoasă, acum în vîrstă de aproape 14 ani. Acum cîțiva ani, în
timp ce își ajuta părinții pe cîmp, la lucrările agricole, Crina a
descoperit cîteva cioburi dintr-un vas de lut ars. Cioburile avea niște
inscripții ciudate, iar din loc în loc se vedeau urme de degete
impregnate în lut, ca și cum vasul din care proveneau ar fi fost
modelat cu mîna. „Cînd a găsit fata cioburile, spune Gabriel
Șenchea, tatăl Crinei, a venit la mine și mi le-a arătat. Știam de
multă vreme, încă de pe cînd eram eu copil, că pe dealul Movilița se
găsesc cioburi dintr-astea. Oamenii își dădeau seama că trebuie să
fie bucăți de oale vechi, însă nu a dat nimeni prea multă importanță
la lucrul ăsta”. Însă fiica lui Gabriel Șenchea, pe atunci în vîrstă de
aproape zece ani, a simțit că ceva nu este în regulă cu acele cioburi, așa că le-a împăturit frumos într-o batistă, iar seara, cînd a ajuns acasă, s-a dus și i le-a arătat profesorului de istorie din sat. Cîteva săptămîni mai tîrziu, cînd a început din nou școala, Crina le-a spus și colegilor săi despre descoperirea făcută. Au început cu toții să caute prin cărți, împreună cu profesorul de istorie, mai multe
informații despre localitatea lor de baștină. În scurt timp și-au dat
seama că singuri nu pot descoperi mare lucru, așa că au luat
legătura cu specialiștii de la Muzeul de Istorie „Iulian Antonescu”.
Deschiderea unui șantier arheologic, o treabă destul de complicat
Arheologii au venit, au făcut prospecțiuni, și-au dat seama că
informațiile pe care le pot descoperi aici pot fi valoroase așa că au
început demersurile pentru deschiderea unui șantier arheologic în
zonă. „Nu este deloc un lucru simplu”, ține să precizeze
Lăcrămioara Istina, arheolog la Muzeul de Istorie „Iulian Antonescu
din Bacău, unul dintre membrii echipei de cercetare de pe șantierul de la Sărata. „Primul lucru care trebuie obținut este finanțarea. Mai
apoi trebuie obținut acordul proprietarului terenului pe care se pot
descoperirile pentru a putea începe lucrările de șantier. Nu în
ultimul rînd, trebuie căutată mîna de lucru, pentru că doar doi – trei
arheologi nu pot face, atîtea săpături de unii singuri”, mai explică
arheologul Lăcrămioara Istina. Odată ce s-a stabilit că descoperirile
de la Sărata trebuie cercetate cu toată atenția. Lăcrămioara
Stratulat, directorul Muzeului de Istorie „Iulian Antonescu”, devenită
mai apoi și diriginte de șantier, a început să bată pe la uși pentru
găsirea fondurilor necesare pentru derularea proiectului. Într-un
final, Consiliul Județean a fost cel care și-a deschis baielere pungii
și a acordat finanțarea. Între timp, Costică Chiper, primarul comunei
Sărata a negociat cu proprietarii ternului pe care urmau să înceapă săpăturile. La scurt timp după aceea, a fost găsită și mîna de lucru.
Printr-un contract de colaborare încheiat între Muzeul de Istorie și
Universitatea din Bacău, studenții de la Istorie pot face practica de
vară alături de specialiștii în domeniu, pe șantiere arheologice sau
direct la muzeu. Pe șantierul de la Sărata au venit să lucreze o
grupă de 25 de studenți din anul II de la Facultatea de Litere, secția
Istorie. Împușcă doi iepuri dintr-odată cît stau pe șantier. Învață o
grămadă de lucruri interesante și mai cîștigă și ceva bani pentru
vacanță. Cît se fac săpături, sînt plătiți cu o indemnizație zilnică
echivalentă cu salariul minim pe economie”, mai explică
arheologul Lăcrămioara Istina. Din echipa de cercetători evident că
nu putea lipsi Crina Șenchea, cea care ea care a fost sufletul
acestui șantier.
Așezare veche de peste 5.000 de ani
După primele zile de cercetări, echipa de arheologi și-a dat seama
că au în față vestigii ce au o vechime de peste 5.000 de ani. „Este
vorba despre una din cele mai vechi așezări din județ. Aparține
culturii Cucuteni, epoca neolitică, încadrată între anii 3.600-2.600
Î.H.”, este de părere Lăcrămioara Istina. În opinia sa, obiectele
descoperite pe șantierul „La Movilița” au aparținut unei comunități
destul de restrînse, de 40 pînă la 90 de locuitori. „Preferau să se
așeze pe locuri ridicate, în apropierea cursurilor de apă, așa cum
este acesta de aici, de pe deal. În felul acesta își puteau asigura
hrana mai lesne, se puteau apăra ușor și puteau vedea oricînd din
ce parte vine un eventual pericol”, mai explică arheologul
Lăcrămioara Istina.
Urmele de degete lăsate pe cioburile descoperite pe șantierul „La
Movilița” demonstrează că în perioada în care vasele din care
provin nu a fost, încă, descoperită roata olarului. Fragmentele de
obiecte descoperite aici demonstrează faptul că în acest loc a fost o
așezare destul de bogată. „Chiar dacă vorbim despre o populație
care a trăit în urmă cu mai bine de cinci mii de ani, nu înseamnă că
avem de a face cu niște oameni sălbatici. Erau extrem de civilizați.
Poate mult mai civilizați decît dau dovadă mulți dintre noi astăzi.
Toate resturile menajere de prin gospodărie erau adunau într-un loc
anume, unde li se dădea foc. Casele erau făcute din lemn și pămînt
după o tehnologie care mai este folosită uneori, chiar și astăzi. În
plus, nu o dată au fost descoperite așezări ce aveau o vechime
asemănătoare cu cea de la Sărata, unde s-au găsit urme de case
cu etaj, construite doar din lemn și pămînt amestecat cu apă”, mai
spune arhitectul Lăcrămioara Istina.
Peste cîteva zile, lucrările de pe șantierul „La Movilița” vor fi
încheiate, iar studenții care au ajutat la săptături vor pleca în
vacanță. Pentru specialiștii de la Muzeul de Istorie, munca
meticuloasă abia de acum începe. Fiecare ciob sau fragment de
obiect descoperit pe șantier va fi restaurat cu grijă. Va veni mai apoi
rîndul altor istorici care vor stabili, cu exactitate, vechimea
obiectelor și uneltelor descoperite pe șantierul „La Movilița”, vîrsta
animalelor de la care s-au mai găsit resturi de oase, de ce au murit,
și tot felul de astfel de lucruri. (Elena SOLOMON)
Lasă un răspuns