Atentat la buzunare

Din puțin se face multul!

Nu e un secret pentru nimeni: pentru a prospera, dezvolta, moderniza, pentru a face față miilor de probleme care apar, practic, în fiecare zi, orice colectivitate urbană sau rurală, mică ori mare, are nevoie de bani. Cu cît aceștia sînt mai mulți, cu atît și rezolvările vin mai repede și sînt de substanță. De unde se adună banii? De la noi, contribuabilii, care plătim, nu-i așa, „de bună voie și nesiliți de nimeni”, tot felul de impozite și taxe pe venit, pe sănătate, șomaj, cultură, contribuții, teren, locuințe, apa pluvială, de drum, salubritatea ș.a.m.d. Unde-i lege nu-i tocmeală! O știm și n-avem loc de întors. Fiecare dintre acestea reprezintă o cotă-parte relativ insignifiantă, deci acceptabilă, din pensie ori salar. Necazul e că cei care le stabilesc privesc cu ochelari de cal, văd doar partea care-i privește, nu și ce se mai află la stînga ori la dreapta, în față sau în spate. De aici, din această perspectivă fără perspectivă, apar problemele. Imposibilitatea. Disperarea. Neputința. Nu poți plăti mai mult decît ai. Din puțin se face multul, care dă’ pe dinafară. Asta-i toată filosofia situației în care se zbate majoritatea băcăuanilor, aduși în situații limită, uneori dramatice. Firimiturile care li se mai aruncă din cînd în cînd, printr-o danie creștină, o diminuare de impozit sau o scutire de plată, nu satură, doar amăgesc foamea. A calculat careva, cu exactitate, cît primim și cît trebuie să plătim? Foarte puțini, și nu dintre cei cu putere de decizie. De-aia se și întîmplă ceea ce știm și simțim pe propria piele. Unele hotărîri sînt de-a dreptul aberante, cum e și cea care obligă mortul să plătească taxa de salubritate (Consiliul Local), sau abonamentul TV, dacă te-ai dus cu oarece întîrziere să-l dai la scăzut. Religia Executivului de pe la noi sau de aiurea este unică și nediscutabilă: banul să iasă, nu interesează cum și de la cine! Conform acestei reguli de conduită, contribuabilul nu mai este tuns, ci jupuit de-a binelea. „Muncim pentru stat!”, se aude tot mai des, iar morala nu mai are nevoie de explicații, te trimite la pilda celor șapte piei, sau la o alta: „Boii ară, caii mănîncă”. Zilele acestea, Executivul a aprobat proiectul Legii Bugetului pe anul viitor, act normativ ce urmează să fie supus dezbaterii Parlamentului. Vor urma, firesc, bugetele locale, care nu vor aduce detensionarea dorită și necesară. Motivul? Insuficiența resurselor financiare. Rezolvarea? Noi reajustări ale taxelor și impozitelor locale de tot felul! Cresc salariile cu 7-8 procente, iar pensiile cu 1 pînă la 3 la sută? Dintr-un singur condei, dările comunității în care trăiești ți le ia ca și cum nici n-ar fi și încă ceva pe deasupra. Zice o vorbă: nu te bucura cînd primești ceva, stai să vezi cît ai de dat. Că totul se vrea scăpat de sub control, nu mai e de mult o noutate. Altceva ne doare: cînd scăpăm de fiscalitatea excesivă? Taxa pe aer ar putea închide lista. Cum, oare, de le-a scăpat făcătorilor de legi? ( Florin DUNĂREANU)