Ion Iliescu s-a trezit huiduit si alungat de revolutionari, duminica dimineata, in Cimitirul Eroilor din Bucuresti, cind s-a dus la comemorarea celor cazuti in zilele Revolutiei din decembrie 1989. Luptatorii s-au opus astfel discursului pe care fostul presedinte ar fi vrut sa-l tina. Badiguarzii abia au reusit sa-l scoata pe Iliescu din miinile revoltatilor, nu inainte de a fi lovit de un pumn de monede azvirlit din multime – care ar fi simbolizat cei 30 de arginti pe care s-a vindut Iuda.
Agresorii de duminica l-au acuzat pe Iliescu de trecutul sau de comunist si de confiscarea Revolutiei. Astazi, se implinesc 19 ani de cind si alte orase s-au alaturat Timisoarei si Bucurestiului. Eram tinar in decembrie ’89 si am avut ocazia sa vad si eu ce se intimpla. Am vazut, dar nu am inteles ca eram doar o mare masa de manevra, impulsionata, profesionist, prin zeci de canale.
Ca mai toti romanii, si eu l-am remarcat pe Ion Iliescu. Atunci, ca si acum, multi il vad tot pe Ion Iliescu: in decembrie ’89 – salvator, in decembrie 2008 – Iuda. Am o veste proasta, fratilor! Probabil ca vedem bine, dar nu vedem tot. Pentru ca Ion Iliescu nu putea face nimic din cele ce este acuzat singur. Dar astea-i una dintre regulile jocului: urma scapa turma! Iar noi, orbiti de porniri gregare, il vedem numai pe Ion Iliescu.
Lasă un răspuns