„Au trecut doar primii 25 de ani”

• declară Cristi Minculescu, solistul trupei „Iris”

Iris a împlinit 25 de ani. E mult, e puțin?

Nu ne interesează asta pe noi. Important e să cîntăm cît mai mult. Sigur că primul sfert de veac, cum spunem noi, contează foarte mult, dar, sincer, nici nu am avut timp să ne bucurăm de asta, pentru că a doua zi după concertul aniversar am avut spectacol la Tîrgu Mureș, a treia zi la Baia Mare, astăzi sîntem la Bacău. Vă rog să mă credeți că nici nu am avut timp să facem un bilanț al concertului, din toate punctele de vedere. După opt ore după ce Uriah Heep a plecat la Londra, noi cîntam la Tîrgu Mureș. Dar, asta e situația. Trebuie să facem față.

Care e diferența dintre „Iris” cel de acum cinci, zece, 15 ani și cel de acum?

Nu cred că e nici o diferență. În primul rînd e formula, componența trupei. Actuala formulă are o vechime de 16 ani și opt luni, dar, din diverse motive, au cîntat în trupă 26 de persoane, din 1977 și pînă în prezent. Personal, însă, mă bucur că această formulă rezistă, v-am spus, de peste 16 ani și sînt convins că vom face treabă bună în continuare, chiar dacă oboseala acumulată în timp începe să se resimtă la toți.

Vă veți opri vreodată?

Nu știu… Atît timp cît ne va face plăcere să cîntăm, nu ne vom opri. Mie, personal, nu-mi place să mă mint pe mine însămi și nici să mint publicul, așa că la primul semn de rutină voi lua măsuri. Dar, deocamdată, nu se pune problema. Ne place foarte mult ceea ce facem și, cu toată oboseala acumulată, nu se pune problema să ne oprim. Cel puțin în următorii zece ani.

În fară de muzică, care mai sînt pasiunile lui Cristi Minculescu?

Să știți că eu nu prea am timp liber. În puținut timp liber îmi place să citesc, în special cărți de istorie, română sau universală. Îmi place și fotbalul. Țin cu Universitatea Craiova. Problema e, însă, că nu am timp să mă relaxez, iar cînd o fac o fac mai mult teoretic. Practic, nu avem cum. (A consemnat Eduard CUCU)