• Aurelian Chiscop spărgea totul în cale în timpul curselor cu tricicleta • actualul ziarist s-a „prins” că nu există Moș Crăciun la vîrsta de șapte ani
Poznele din copilărie sînt un bun prilej de povestit amintiri la un pahar de vorbă. În cazul în care cumințenia ar fi principalul criteriu după care vine Moș Crăciun, cei mai mulți dintre actualii sau foștii copii ar rămîne dezumflați la vederea sacului gol, fără jucării. Geamuri sparte, bibelouri ciupite sau distruse, mici „cafteli” cu plozii vecinilor, chiul de la școală, întîrzieri de ore întregi pe drumul spre casă, necazuri provocate vecinilor, gălăgia de sub geamul acestora, mingile altora sparte, iată doar o parte din arsenalul folosit de copii, spre disperarea părinților, care trebuie să plătească oalele sparte.
Ziarist cu experiență acum, Aurelian (Auraș) Chiscop spune că a fost un copil cuminte, dar, din ce povestește, reiese că a fost, de fapt, micul „terorist” al familiei sale. Marele noroc al actualului ziarist a fost toleranța de care au dat dovadă părinții săi. Doar asta l-a salvat de la „corecțiile” de care alți copii n-ar fi scăpat sub nici o formă.
Primul episod de vitejie pe care și-l amintește Auraș este de pe vremea cînd avea patru-cinci anișori. Împreună cu Tuți, o vecină de palier, cu un an mai mare, Auraș deschidea ușile la cele două apartamente și făcea curse cu obstacole, călare pe o tricicletă. Totul se petrecea, evident, în absența părinților. Cel mai rău, ce doi au „comis-o” într-o bună zi, cînd au reușit să spargă cam orice obiect casant din zona pistei improvizate: o lustră, o oglindă și cîteva bibelouri. După ce au văzut dezastrul, părinții n-au fost deloc încîntați de isprava micului triciclist, iar reclamația vecinului de jos nu a făcut decît să pună paie pe foc. Pedeapsa? Tricicletele au stat mult și bine sechestrate în beci, de unde au fost scoase numai după ce s-au mai liniștit apele. Auraș povestește că șirul plîngerilor din partea vecinilor abia avea să înceapă. Odată, împreună cu Dan Buftea, actualul purtător de cuvînt de la ITM, arunca de la balcon cartofi în găleata cu apă a femeii de serviciu. Lucrurile n-au mers foarte bine, deoarece o barabulă a nimerit drept în capul președintelui asociației de locatari. „Omul m-a reclamat de urgență, iar mama m-a tras de urechi și m-a pus să promit că nu mai fac. Nu m-a durut cînd m-a tras de urechi, dar am plîns de mama-focului”, povestește Auraș. Asta a fost de altfel și cea mai drastică pedeapsă pe care a primit-o vreodată de la părinți.
În ciuda poznelor pe care Auraș le făcea, Moș Crăciun era nelipsit în fiecare an, dar farmecul surprizei s-a risipit cînd actualul jurnalist avea șapte ani. „După ce am recitat poezia Peneș Curcanul și mi-a dat cadoul, am recunoscut pantofii lui Moș Crăciun și am zis: «Ăștia sînt pantofii lui Calistrat Costin (actualul director al Teatrului Bacovia – n.n.)!»”. După acea revelație, Auraș este și acum convins că a aflat la o vîrstă prea fragedă că Moșul nu există. (Florin POPESCU)
Lasă un răspuns