„Avarul”, o premiera cu priza la public

Teatrul Municipal „Bacovia” a prezentat duminica seara cea de-a treia premiera a stagiunii 2011 – 2012. Dupa „Miss Julie”, a dramaturgului suedez August Strindberg, si „Paznici de noapte”, dupa autorul grec Stratis Karras, institutia teatrala din Bacau a optat pentru o piesa reprezentativa a teatrului francez de comedie: „Avarul”, de Moliere, o satira la adresa moravurilor unei familii burgheze din a doua jumatate a secolului al XVII-lea, in centrul careia se afla Harpagon, un personaj stapinit de o zgircenie bolnavicioasa si de un egoism de care nu sint scutiti nici macar membrii familiei.

Chiar daca a fost scrisa in urma cu mai bine de 300 de ani, piesa se dovedeste izbitor de actuala, in aceasta epoca in care banul a devenit mai important decit orice valoare morala, o epoca in care „averea conteaza”, dupa cum subliniaza in mod repetat Harpagon, si in care concepte precum „munca cinstita”, „corectitudine”, „verticalitate” sint considerate perimate iar minciuna, lingusirea sefului (mai modernul „pupincurism”) si ipocrizia primeaza in atitudinea celor dornici de avansare rapida in societate sau la locul de munca.

Adaptarea scenica si regia semnate de Dumitru Lazar Fulga si scenografia semnata de Cristina Ciobanu aduc intriga piesei, prin accentele potrivite, in contemporan. Recunoastem in „Avarul” lui Dumitru Lazar Fulga caractere din spatiul public românesc, avari, lingusitori ai avarilor, fete dispuse sa renunte la iubirea unui tinar pentru averea unui batrin „impo…sibil de privit”, („Cu cit e mai batrin, cu atit e mai bun. E la moda”, aflam de la intriganta Frosina, petitoare interesata), „copii de bani gata” tentati mai curind sa fure de la parinti decit sa cistige proprii bani. Actuala este si stridenta accentelor erotice ale spectacolului.

Personajele par a se gindi mai tot timpul la sex, cind nu se gindesc la bani, nu se pot abtine sa nu priveasca si sa atinga aluziv partenerul de dialog. Avarul Harpagon o pipaie de-a dreptul, de la sini pina la genunchi, pe „sofisticata” Frosina, copie fidela parca a tinerelor egocentrice de astazi („Vai ce bine arat si ce bine ma simt!”) si o adulmeca pofticios pe apetisanta servitoare Jaqueline, foarte amabila cu bogatul stapin. In spectacolul lui Dumitru Lazar Fulga Harpagon e „surd” si „injura ca Guvernul”, un Guvern care prin deciziile sale seamana izbitor cu avarul lui Moliere, ambii par sa fi facut aceeasi „scoala, care te invata ca „Nu traim ca sa mincam, ci mincam ca sa traim”, pentru ca „mincarea prea multa face rau oamenilor”. Spectacolul are cind ritmul alert, sacadat, al fugii dupa bani, cind, ritmul senzual, armonios, al iubirii. Ascultam pe rind frinturi din Gotan Project sau „Por una cabezza”, din „Scent of a woman”, „Mon mec a moi”, de Patricia Kass, sau „El tango de Roxanne”, din Moulin Rouge.

Echipa de actori aleasa de regizorul Dumitru Lazar Fulga reuseste sa cucereasca publicul, incepind cu Stefan Ionescu, interpretul rolului principal, care face din Harpagon un personaj plin de farmec. Atrag atentia prin interpretare indragostitii Cleant (Bogdan Matei) si Valeriu (Dumitru Rusu), dulcica Mariana, indragostita de Cleant dar interesata de banii lui taica-su’ (Alina Simionescu), versatilul valet imbracat in blugi Le Fleche (Valentin Braniste) sau „arabul” Anselme (Stefan Alexiu), aparitia neasteptata ce contribuie la happyend-ul spectacolului. Din distributie mai fac parte Daniela Vranceanu (Eliza), Firuta Apetrei (Frosina), Corina Goranda (Jaqueline), Simona Nica (Simone) si, in premiera pe scena bacauana, Roxana Mirza (procurorul).

„Avarul”, de Moliere, in regia lui Dumitru Lazar Fulga e un spectacol cu priza la publicul tinar (hohotele de ris ale unor astfel de spectatori au confirmat-o), dar care poate parea deranjant pentru spectatorul satul de mascarada publica, accesibila zilnic la televizor, si care se asteapta ca teatrul sa fie o oaza de liniste, un spatiu de exorcizare a sufletului, de mizeria acumulata in cotidian. (Laura HUIBAN)