Băcăuanii își potriversc ceasurile după lăptarul cu caleașcă

Nea Ghiță Palură are 73 de ani, dar nu este un pensionar ca oricare altul. Băcăuanii îl cunosc pentru că în fiecare zi văd pe străzile Bacăului un moșneguț cu o caleașcă ca-n filme și un cal alb, ce ar face invidios pe orice samsar. Omul nostru povestește că de mic copil i-au plăcut animalele. De aceea, într -o economie de piață, cele cinci vaci cu lapte pe care le are în bătătură îi asigură traiul decent și banii pentru medicamentele soției, care se află paralizată la pat, de aproape trei ani.

Pe post de taur la gostatul din Traian

Gheorghe Palură a muncit prin 1958 la gostatul din comuna Traian. El spune că „prin 1960 m-au trimis la Crevedia (aproape de Capitală) să mă școlesc. Am învățat despre montările artificiale în zootehnie și în scurt timp am obținut calificarea de operator însămînțări artificiale, adică eram în loc de taur acolo la gostat. Cu toate acestea, șefii de la Traian mi-au spus să nu lucrăm efectiv cu taurii, să ne ferim de ei. Tot ce trebuia să fac era ca animalele să sară pe un manechin și așa colectam sperma, pe care mai tîrziu o foloseam la montări”. Palură a declarat că a semnat și un proces verbal prin care trebuia să stea departe de tauri. Numai că de ceea ce te ferești de aia nu scapi. Nea Ghiță a suferit un accident grav, prilej cu care a fost împuns în stomac de i-au fost scoase intestinele. El povestește că odată adus la spitalul din Bacău, „o doctoriță mi-a făcut o injecție și m-a omorît”. Adică, toată lumea a crezut că Palură a murit, motiv pentru care cei ai casei au cumpărat toate cele trebuincioase pentru o îngropăciune. „Mi-au făcut sicriu, cruce, de toate, dar eu nu am vrut să mor. Mi-am revenit și m-au pus în ghips. De la bărbie și pînă la șolduri. Am stat în ghips nouă luni de zile, timp în care m-am războit cu inginerii de la Traian, care nu vroiau să recunoască că eu am semnat protecția muncii. într -o noapte am visat că sînt plin de păduchi, dar eu nu eram. A doua zi m-am dus la Traian și i-am spus unei fete că în lada aia de deasupra dulapului sînt hîrtiile mele, care dovedesc că eu am avut toate în regulă. Fata a căutat și a găsit procesul meu verbal semnat de mine și conducere. Au trebuit să recunoască că au greșit, mi-au dat toți banii restanți înapoi și m-am pensionat”. Căruțașul a stat la pensie aproape doi ani, dar prin 1963 s-a întors la muncă la gostatul Traian.

Evenimentele din 1989 tot cu caleașca l-au prins

După ce a schimbat mai multe locuri de muncă, Gheorghe Palură a făcut afacerea vieții lui. Prin 1988 am lucrat la IJTL. Ei mi-au dat caleașca, iar eu mi-am adus caii. Era frumos pentru că aveam serviciu curat, stăteam toată ziua cu trăsurica și căluții mei și nu dădeam cont nimănui”. Nea Ghiță povestește că evenimentele din 1989 l-au prin la Bacău, cu trăsura undeva pe la părculețul copiilor. A trebuit să fugă – spune el – pentru că „veneau muncitori din toate părțile și în centru chicau tablourile. Eu am luat-o roată și nu știu cum am ajuns acasă. Pe drum toți țipau: „uite-l, bă, pe ăla care a lucrat cu Ceaușescu”. După 1990 a mai semnat condica pentru o perioadă scurtă de timp, la „Cooperativa Constructorul”, iar prin 1994, cînd a împlinit 62 de ani, s-a pensionat „cu o pensie de doar 65 de lei”. în prezent, pensia a mai crescut. Are lunar 1,3 milioane de lei. Este bucuros și pentru atît și-i mulțumește lui Dumnezeu că este sănătos. Cum era și firesc, necazurile nu l-au ocolit pe Palură. Soția, Elena, cu care are opt copii (a avut nouă, dar în martie 2004, unul din băieți i-a murit) a paralizat. „Nu pot să aduc femeie în casă s-o îngrijească pe Lenuța mea. Eu le fac pe toate, că altfel (rîde) mă ostoiește cu cîrja ei de-mi merg fulgii. Dă, Lenuțo, dă, săru’ mîna! Anul viitor o să avem 50 de ani de căsnicie. Am în jur de 13 nepoți (își consultă soția), mai am opt copii în viață toți la casele lor, dar la nunta de aur vreau să-mi iau trăsura, s-o înham pe Doina (iapa lui în vîrstă de 6 ani) și s-o plimb pe Lenuța, care se va face bine, pe toate străzile Bacăului”. Moșul este foarte optimist, dar lacrimile i-au cuprins ochii, gîndindu-se la fericitul eveniment de anul viitor.

Afacerea vieții lui

Pe Gheorghe Palură băcăuanii îl pot întîlni în fiecare zi la piața de pe strada Mioriței. Sare în ochi caleașca desprinsă parcă dintr-un scenariu al unui film de epocă semnat de Sergiu Nicolaescu. Și iapa Doina este admirată de trecători, animal cu care stăpînul vorbește în permanență. Moșu’ vine în fiecare dimineață din cartierul Șerbănești pentru că – spune el – „este obligat”. Aduce în caleașcă fix 20 de sticle cu lapte, pe care le împarte abonaților. „Am oameni mari care cumpără lapte de la mine, doctori, asistenți, ingineri. Ajung dimineața pe la 7.30 și termin foarte repede. Se adună pe lună vreo 18 milioane de lei, din care 12 milioane se duc pe mîncarea văcuțelor. Restul, vreo șase franci, îi dau pe medicamentele lui Lenuța și alte cheltuieli. Avem amîndoi trei milioane de lei pensie, cu ce mai strîng de pe lapte, o scoatem noi la capăt”.
Trebuie precizat că personajul nostru este tare mîndru și de cele cinci vaci pe care are. Din ele, patru sînt gestante, prilej pentru moș „s-o mai pună” de o afacere. Cum pentru cei 60 de litri de lapte pe care-i mulge zilnic este ceva de muncă, nea Ghiță și-a cumpărat recent un aparat de muls. Investiția a meritat, cît timp laptele trebuie recoltat în perfecte reguli de igienă. în rest, staulul vitelor sclipește de curățenie grație și omului pe care micul întreprinzător l-a angajat de ceva timp.
Ceea ce am prezentat nu ar fi fost posibil fără ajutorul celorlalți membri ai familiei. Gheorghe Palură a declarat că în ogradă cu el mai locuiesc cinci din cei opt copii pe care îi mai are în viață. „Stau cu mine Florina, Gelu, Petru, Constantin și Stelică. Ultimul este plecat la muncă, în Spania, dar tot acasă trage. Vreau ca anul acesta să ne dea Dumnezeu sănătate, să se însănătoșească Lenuța mea ca să putem face oleacă de cumetrie”. în rest, bătrînul de 73 de ani se gîndește la viață, la sănătatea tuturor celor din curtea casei de pe strada Siretului și îi sclipesc ochii gîndindu-se la Lenuța lui. O visează pe cea cu care are 50 de ani de căsnicie că o plimbă sănătoasă, într-o caleașcă neagră, boierească, trasă de un cal alb, exact cum face el în fiecare zi, cînd vine cu laptele la tîrg. (Florin NISTORESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!