Băcăuanii nu s-au înghesuit să-și pomenească morții de „Izvoru Tămăduirii”

Sărbătoarea „Izvoru Tămăduirii” a devenit consacrată în sînul credincioșilor băcăuani ca una dintre zilele de pomenire a morților în cimitir. An de an, printre crucile de lemn sau marmură s-au putut vedea, de la primele ore ale dimineții, ștergare întinse cu cozonaci, ouă roșii și vin, pentru sufletul morților. Anul aceasta, spre deosebire de anul trecut, la cimitirul Central, oamenii nu s-au mai înghesuit să-și amintească de cei răposați, preferînd parcă să facă ceremoniile mai restrînse, probabil în familie. E drept, căldura de afară a fost un motiv temeinic pentru cei vîrstnici să nu iasă din case.

Mai mult, și preoții au fost foarte scumpi la vedere printre morminte, în ziua cînd Biserica serbează „Izvoru Tămăduirii”. Aurelia Popovici, o credincioasă care vine la mormîntul părinților în fiecare an, a fost nevoită să aștepte o oră un preot pentru a face slujba de pomenire la căpătîiul părinților. Femeia a avut răbdare minute bune, gîndindu-se că sfințiții slujitori sînt încă la slujbele religioase din biserici. Însă, la orele prînzului atmosfera a continuat să fie una liniștită. Abia dacă se puteau vedea două-trei sutane preoțești, care alergau dintr-o parte într-alta, chemate și rugate de oameni să le oficieze slujbele. „Vin de ani buni în cimitir în această zi. Dar nu știu ce s-a întîmplat anul aceasta. Cred că oamenii sînt mai săraci și nu și-au permis să mai facă parastase în această sărbătoare”, ne-a declarat Aurelia Popovici. După ce și-a săvîrșit îndatorirea față de înaintași, femeia a plecat liniștită spre casă. Ce-i drept, cu greutate, pentru că o altă nedumerire era și faptul că lipseau și cerșetorii, obișnuiții unor astfel de ocazii, sătui probabil după atîtea zile de sărbătoare de cozonac și pască. (C.Gh.)