• „micuț, blond, cu ochi albaștri, sănătos și găsit”, acesta este profilul copilului căutat de familiile care se prezintă pentru adopții • deși procedura interzice, aproape toți petenții sînt dispuși să dea șpagă pentru a-și alege viitorii copii • psihoza telenovelelor îi determină pe băcăuani să fie reticenți atunci cînd adoptă copii ai căror părinți sînt cunoscuți de autorități
Băcăuanii care adoptă copii sînt foarte pretențioși atunci cînd aleg viitorul membru al familiei. Tendința generală a românilor care nu pot avea copii și apelează la adopție este de a transforma alegerea viitorului copil într-o adevărată tîrguială. Experiența de aproape zece ani a specialiștilor băcăuani în domeniul protecției copilului arată că profilul copilului ideal, pe care vor să-l adopte toți românii, este ca acesta să aibă părul blond, cîrlionțat, ochi albaștri, să aibă cîteva luni sau cel mult un an, să fie perfect sănătos și să nu se știe nimic de soarta părinților.
Adopțiile au cunoscut o amploare mai mare în anii de după revoluție. Cu toate acestea, numărul copiilor ajunși în familiile din străinătate a fost mult mai mare decît al celor care au rămas în țară. Și asta pentru că, spre deosebire de familiile din România, străinii sînt mult mai puțin prețențioși cu viitorii copii. „Interzicerea adopțiilor internaționale a anulat orice șansă a copiilor care sînt mai mari, au diferite forme de handicap sau provin din familii cu un trecut nu prea grozav. Avem în centru copii de trei – patru ani, care nu mai au prea multe șanse de a ajunge vreodată într-o familie, pentru că, cel puțin în România, toată lumea îi consideră prea mari. În vremea cînd se făceau adopții internaționale, acești copii aveau toate șansele să fie integrați într-o familie”, ne-a declarat Gabriela Radley, directorul Complexului Poiana Florilor din Hemeiuși, instituție neguvernamentală în care sînt ocrotiți copiii părăsiți de familie.
Părinții adoptivi se uită prea mult la telenovele
Deși pare greu de crezut, influența zecilor de telenovele difuzate în ultimii ani în România i-a marcat puternic pe românii care vor să înfieze copii. Pentru că aproape toate poveștile au ca personaje principale tineri părăsiți de părinți care, odată ajunși maturi, se reîntîlnesc cu părinții naturali, abandonîndu-i pe cei care i-au crescut, românii au devenit destul de reticenți. „Cazul Alexiei, fetița care a fost adandonată și despre ai cărei părinți nu se știe nimic, a fost o dovadă clară pentru noi că micuții ai căror părinți nu sînt cunoscuți sînt mult mai ușor acceptați de familii. Am primit foarte multe telefoane prin care oamenii se interesau de fetiță și voiau să o înfieze. Din păcate, cei care adoptă copii se tem ca mai tîrziu, cînd cresc, aceștia să nu fie tentați să-și caute adevărații părinți și să-i uite pe ei”, spune Marilena Mocanu, șeful Serviciului Prevenire al Direcției Generale pentru Protecția Copilului Bacău.
Chiar dacă termenul este foarte dur, cuvîntul care caracterizează cel mai bine procedura de adopție atît în Bacău, cît și în România, este tîrguiala. Dosarele copiilor care sînt liberi pentru adopție sînt cercetate din scoarță în scoarță de familii, și, în cazul în care constată că vreun bunic sau o altă rudă are probleme de sănătate sau a fost alcoolic, familiile se reorientează spre alți copii.
Chiar dacă procedura interzice acest lucru, nu puține sînt vocile care susțin că familiile care înfiază copiii din centrele de plasament încearcă să dea sume considerabile de bani pentru a avea posiblitatea să aleagă copiii, înainte de a-i lua acasă. Ca întotdeauna, copiii cu cîrlionți, blonzi și cu ochi albaștri sînt preferați celor bruneți. „Pînă în urmă cu cîțiva ani aproape toate familiile din România preferau băieții, ca să aibă cine să le poarte numele mai departe. În ultimii ani, însă, această obișnuință s-a schimbat, iar românii preferă, în egală măsură, și fetițele, condiția fiind însă ca vîrsta să fie foarte mică”, a mai spus Marilena Mocanu.
Faptul că românii sînt foarte pretențioși o dovedesc statisticile referitoare la adopții: anul trecut s-au încheiat 47 de adopții, iar în acest an doar 19 copii și-au găsit o familie. În vremea cînd adopțiile internaționale erau permise, anual, cel puțin două sute de copii abandonați din județul Bacău erau integrați într-o familie din străinătate. (Costinela BREAHNĂ)
Lasă un răspuns