N-am fost niciodată susținătorul bacșișului. Nu ofer, nu pretind. Punct. Nu știu, dar am considerat că mai mult ar fi o obligație a angajatorului aceea de a-l plăti pe ospătar cu un salariu decent, mai mult decât a mea, de a-l recompensa pe omul costumat în negru pentru ceva ce oricum trebuia să presteze.
Altfel, nu știu, cel mai probabil cred că nu aș mai fi călcat prin prăvălie. Bacșișul îl mai văd cumva ca pe o șpagă pe care un oficial, un funcționar public sau oricine altcineva ar pretinde-o ca să-și facă treaba pentru care, de altfel, este plătit să o presteze. Altădată, știu că era un obicei prost printre ospătari, de a trece la nota de plată și data când s-a făcut consumația. Acum, mărturisesc că nu prea umblu prin crâșme, adică deloc. Mă supără că trebuie sa respir fumul de țigară al comesenilor, nu de alta. Și în plus, mi-e teamă că, în unele localuri, pe unde aș merge, ar putea să nu igienizeze cum trebuie paharele folosite înainte de venirea mea. În fine, e o fobie de-a mea, probabil că pentru mulți nejustificată. Altminteri, aș fi știut că e posibil să fi apărut alte artificii, mai moderne, în pas cu vremurile, de a-ți umfla nota de plată. Personal, eu văd chestia asta ca pe un fel de „maimuță” a taximetriștilor adaptată muncii de sală.
De-asta m-am și mirat nițel de propunerea ANAT de a trece bacșișul pe nota de plată la restaurant. Căci, dacă n-ați aflat, oamenii au propus Ministerului Finanțelor să tipărirească bacșișul pe nota de plată din restaurante, pretinzând că, în felul acesta, vor avea un control mai bun asupra veniturilor restaurantului. Ce spui, Hanț?!! Dar cine, păcatele mele, îți intră în trezorerie, că doar nu ospătarul se atinge de marafeții tăi? Iar, dacă nu mă-nșel, bacșișul de care amintești dumneata este, ca să zic așa, rezultatul suplimentar al muncii angajatului, la care nu ai nicio contribuție.
E un plus pe care clientul a cosiderat el că tre’ să i-l transfere ospătarului, c-așa vrea el. În fine, cred cu insistență că ar fi fost mai nimerit ca salariile ospătarilor să fie îndestulătoare. Să nu mai fiu nevoit eu, clientul, să suport privirea, cel mai adesea, sfredelitoare a unor ospătari care așteptă micul ori generosul bacșiș. Problema este, până la urmă, așa cum am zis, acolo, la angajator, care îl plătește pe micuț cu minimul garantat pe economie.
Pe de altă parte, cred propunerea ANAT le convine și oficialilor de la Finanțe, care, în disperarea lor după bani la buget, au socotit că bacșișul chelnerului va fi astfel declarat și fiscalizat. Ca și cum acolo ar fi gaura neagră a economiei. Oameni bolnavi. Așa că, băiete, mai adu o bere, dar să fie cu guler.
Florentin RADU
Nu te obliga nimeni sa nu-i dai bacsisul in cash si atunci la rubrica bacsis treci „0”. E foarte simplu si nu e nimic rau in a trece bacsisul pe bill-ul final. Se practica peste tot in lume!