„Badita” Maric a aruncat pe tabla de joc a vietii doua zaruri cistigatoare: 6-6!

Celebru in lumea intreaga, pictorul naiv Ioan Maric a implinit, zilele trecute, virsta de 66 de ani (n.12 octombrie 1945, Luncani-Margineni, Bacau). Despre viata si opera artistica a celui pe care il omagiem astazi s-au scris si se vor scrie multe si de acum incolo, intrucit puterea creatoare cu care l-a inzestrat Dumnezeu este divina, adica nepieritoare, absoluta. Ca o multumire adusa harului sau, Ioan Maric a realizat cea mai ampla lucrare a sa, avind ca tema „Nasterea Domnului”, careia i s-a daruit cu intreaga fiinta, timp de sapte ani. Tabloul, care are 10 m x 3,30 m se afla expus la Directia Judeteana pentru Cultura si Patrimoniu Cultural Bacau. „Pe unde am umblat m-am prezentat cu lucrari inspirate din viata satului, pentru a arata lumii intregi ca traditiile si obiceiurile noastre sint unice. In cele mai multe dintre expozitii mi-am intins lucrarile ca pe un covor pe care sta un sat intreg, in care, fiecare lucrare e o scena. Harul se tine de mine, iar eu nu vreau sa-l dezamagesc pe Dumnezeu”, a spus pictorul Ioan Maric la una dintre recentele sale reprezentatii artistice. Scolit la clasa profesorului si artistului plastic Ilie Boca, „badita” Maric este autorul a peste 100 de expozitii personale, participant la 600 de expozitii colective si detinatorul mai multor premii si distinctii, printre care: Medalia de aur la Venetia (1973), Lugano (1974 si Viaregal (1976); Laureat intre 1970-2007 la Festivalurile de arta naiva; Premiul special al Uniunii Artistilor Plastici (1991); Diploma de onoare la Bruxelles-Parlamentul European (2007) si Diploma de excelenta a Parlamentului European (2008); Cetatean de Onoare al Comunei Margineni, al Municipiului si Judetului Bacau. „Badita are darul de a vedea sufletul in suprarealitatea lui. Vederea inca nu i-a fost tulburata de ritualuri tehnice. Providenta l-a plasat intr-un punct fericit: acolo unde culoarea devine muzica, imaginea poem, iar poemul rugaciune. Asemenea pictorului din illo tempore, el se lasa hranit de spiritul comunitatii sale, zugravind-o in toate momentele ei esentiale. Comunitatea pe care o zugraveste inca se mai invecineaza cu Dumnezeu. Desi scara ce duce la cer are unele trepte lipsa, personajele sale se incapatineaza sa se agate de ea. Insa de aceasta ‘cruzime’ a vederii sale se veselesc pina si ingerii”, scrie poetul, prozatorul si traducatorul bacauan Dan Verona, in prefata volumului „Album Ioan Maric” (2008). (Romulus Dan BUSNEA)