• zeci de ani, acestea au fost un punct de interes balnear și turistic
În această primăvară, filele calendarului adună 115 ani de cînd izvoarele de ape minerale din Moinești au fost recunoscute oficial. În număr de zece, acestea se găsesc în «Parcul Băi», de o parte și de alta a albiei pîrîului Gâzu, între zona centrală a orașului și gară. Dintre izvoare, nouă scot la suprafață apă sulfuroasă, calcică, bicarbonată, magneziană, iar unul este feruginos. Izvoarele 1,2,3 și 4, captate, au un debit cumulat de circa 52.000 de litrii în 24 de ore. Apele minerale pot fi folosite atît pentru cura internă, cît și pentru cea externă, iar proprietățile lor deosebite în tratarea cu succes a diverselor afecțiuni au fost probate în decursul timpului.
Dacă la început exista o instalație rudimentară pentru băi, în 1909 s-au făcut primele amenajări, materializate prin construirea a zece cabine. Cu timpul, apele minerale moineștene au început să fie tot mai cunoscute în țară și-au cîștigat un nume care a început să atragă nu numai vizitatori curioși, dar și tot mai mulți pacienți. Astfel, în 1934, conform registrelor de evidență, au fost înregistrate 311 persoane venite la băi din diverse localități, însă, se pare, cifra reală a fost mult mai mare. Numărul acestora a crescut an de an, apele minerale fiind o atracție pentru pacienți chiar și în perioada războiului. Prin anii ’50, aceste ape au fost parțial captate. Cei sosiți la tratament au fost găzduiți la micul hotel din localitate, care, în anul 1980, a înregistrat un record de 8.758 de persoane cazate. Un an mai tîrziu, băile au recepționat prima lovitură, prin desființarea unității hoteliere, din rațiuni obtuze, fără nici un suport real.
La mijlocul anului 1990, a urmat și a doua lovitură, cea de grație, prin închiderea băii comunale unde erau duse apele minerale și cedarea clădirii, de către edilii de atunci, unor societăți, pentru desfășurarea de activități comerciale. O undă de speranță se întrezărea prin demararea construcției noului hotel, înzestrat, conform proiectului, cu o bază de tratament modernă și multifuncțională, ce se vroia, prin arhitectura îndrăzneață, o emblemă a orașului. Investiția acestei lucrări urma să fie făcută în proporție de 80% de către S.N.Petrom și de 20% de către Asirom. Complexul trebuia să fie format din patru corpuri, iar corpul A, cel principal, să fie înălțat pe șapte nivele.
Finalizare a avut parțial doar partea aferentă Asirom, concretizată prin construcția sediului filialei moineștene a firmei de asigurări. Lipsa banilor a condus în anul 1993 la sistarea restului construcției, aflată într-un stadiu de execuție de peste 70%, iar aceasta se află mai degrabă în degradare decît în conservare. În momentul de față, băile nu mai există, iar orice inițiativă pe plan local s-ar dovedi sortită eșecului, datorită penuriei de fonduri. În consecință, aniversarea celor 115 ani de cînd apele minerale din zonă au început să fie folosite în scopuri balneare devine una platonică cu unde de tristețe. (Mihai VIERIU)
Lasă un răspuns