Un beduin merge prin deșert, călare pe o cămila. La un moment dat, pe lînga el trece în mare viteză un biciclist. Beduinul, obosit și transpirat, se uită nedumerit și după un timp ajunge la o oază.
Acolo, biciclistul stătea liniștit la umbra unui palmier și privea apa lîngă care își lăsase bicicleta. Beduinul se apropie:
– Băi frate, zice, cum naiba reușesti tu să mergi mai repede și să fii și mai relaxat ca mine???
– Păi, e simplu…cu cît merg mai repede, cu atît vîntul mă răcorește mai tare, și mi-e răcoare și bine.
Beduinul se urcă pe cămilă și pleacă iar la drum. Îi dă bice cămilei și, într-adevăr, se simțea mai bine. Bate cămila din ce în ce mai tare și se răcorea din ce în ce mai mult. La un moment dat, cămila cade epuizată. La care beduinul:
– Ce, fă, ai înghețat???
Lasă un răspuns