Nu ne îndoim ca Theodor Paleologu, noul ministru al Culturii, este un om serios. Si daca a spus ca doreste „bani pentru cultura, dar si cultura generatoare de bani”, va încerca sa se tina de cuvint. In limita „stocului disponibil”, desigur, adica a marimii bugetului alocat. Iar acest buget, cu siguranta, nu va fi prea mare. Desi, vorba cuiva mai din vechime, masinile nu ofera un sens omenirii, ci sint doar proptele pentru ca oamenii sa munceasca mai putin si sa manince mai mult si doar ce creeaza în plan spiritual si cultural are cu adevarat sens. Dar nu putem trai fara piine, fara utilitati casnice, fara case – iata ca toate acestea au ajuns sa aiba prioritate si tot ce tine de domeniul culturii ramine undeva în coada listei. Asa va fi, cu siguranta, si acum. Pentru ca treaba sa mearga bine, în ciuda bugetului mic, noul ministru al Culturii a gasit una dintre solutiile posibile: cultura generatoare de bani. Cunosc „cultura” noastra de ani buni, în sensul ca stiu cum functioneaza administratiile din domeniul culturii (de aici ghilimelele) si ce bani se pot cistiga din cultura. Nu sint prea multi. Si nici mari sanse de a-i înmulti peste noapte nu exista, iar asta pentru ca traim într-o lume extrem de saraca, în care oamenii nu-si prea permit sa guste, platind, din bucatele alese ale creativitatii artistice, fie ca e literatura, teatru, film sau arte plastice s.a.m.d. Ca sa poti cistiga bani din cultura, trebuie ca mai întii sa ai o tara cu oameni ce poseda venituri constant bune, care sa-si poata satisface dorurile spirituale. O patura mijlocie. La noi, aceasta nu exista înca decit cu numele. Si, în plus, pe linga obisnuita saracie, am intrat si în criza economica. Ceea ce va îngreuna si mai mult lucrurile. De aceea si cred ca Theodor Paleologu nu a dat nici un amanunt asupra unui eventual plan elaborat pentru a face cultura generatoare de bani. Tare ma tem ca idei ca aceasta, prinse cu urechea, nu vor avea alta soarta decit sa se piarda în vint. Dar sa sune bine în urechile noastre, pentru ca tot de la noi vin si reprezinta dorintele noastre: motiv pentru care le acceptam fara cricnire si cu speranta. De fapt, în conditiile actuale de la noi, banii pentru cultura vor veni, în mare parte, tot de la buget. Pentru ca o cultura generatoare de bani e improbabila. Cultura se face, de fapt, cu diferiti Meccena. Pe acestia trebuie sa-i gaseasca ministrul Culturii si nu îi va fi deloc usor, daca nu-i are deja. Nimeni nu e dispus sa ofere culturii ceva, deoarece actele de cultura nu ridica stadioane în picioare si nu maresc tirajele ziarelor. Sunt subtile, greu de vazut, greu de apreciat… Un limbaj la fel de imprecis pune noul ministru al Culturii si cind vine vorba de patrimoniul cultural romanesc. „Nu este vorba numai de monumente, e patrimoniul imaterial, exista si o lege pe tema asta”. O lege, care? Un ministru al culturii ar trebui s-o cunoasca si s-o specifice. Iar cind este întrebat despre bugetul alocat culturii, noul ministru da din umeri. Nu stie. N-a facut nici un efort sa obtina cit mai multi bani, altfel ar fi stiut. Probabil ca se bazeaza pe oamenii, pe staful partidului din care face parte. Lasa ca vor rezolva acesti oameni chestiunea, ca doar ei m-au obligat la un scaun ministerial! La fel raspunde si cind vine vorba de echipa pe care ar trebui s-o creeze. Spune ca „Nu sint genul care sa vina dintr-o data cu asemenea liste”. De parca ar trebui sa asteptam douazeci de ani pina sa faca una si, e-hei, abia dupa aia vom vorbi! Si totusi, desi atitea semne de somnolenta la noul ministru al Culturii, nu ne pronuntam înca. Poate doar ne înselam, pe moment, iar raspunsurile sale evazive nu sint asa din pricina necunoasterii chestiunilor ce îl privesc acum, nici a inapetentei de a le aborda, ci, pur si simplu, vin gratie unui ragaz de cercetare si judecata sanatoasa, pentru ca masurile sa fie precise atunci cind foarfecele vor croi.
Dan PERSA
Lasă un răspuns