Banii de buzunar, bătaie de joc față de copiii din centrele de plasament

în timp ce unii dintre copiii băcăuani sînt duși la școală cu mașini luxoase, conduse de șoferii familiilor sau își permit să viseze la haine noi și jucării scumpe, minorii rezidenți în centrele de plasament trebuie să se mulțumească doar cu mîncarea de la cantină sau cu niște pantaloni jerpeliți și o pereche de pantofi uzați. Cît despre banii de buzunar, aceștia sînt doar o dulce amăgire, care nu îi ajută la nimic. Asta pentru că „fabuloasa” sumă pe care o primesc lunar, pentru nevoi personale, se ridică la doar 210 mii de lei. Cu tot efortul pe care îl poate face mintea unui om, este greu de imaginat cum un copil care simte nevoia să își cumpere un suc și o prăjitură sau să meargă cu prietenii într-o discotecă, poate să facă aceste lucruri cu atît de puțini bani.
Alex are 17 ani. El locuiește în Complexul de Servicii Comunitare numărul 8. L-am întîlnit pe stradă, unde se juca cu niște colegi de-ai lui. Deși afară era frig, băiatul era îmbrăcat doar cu o pereche de pantaloni subțiri și murdari, cu o cămașă spălăcită, iar în picioare avea o pereche de adidași găuriți și cu talpa dezlipită. El spune că acesta este singurul rînd de haine pe care îl are și că oricum nu speră să se vadă mai bine îmbrăcat. „Nu mai am altceva. Nici nu mai știu de cînd port adidașii ăștia. Sînt vai de capul lor! Toată lumea a văzut în ce stare sînt, dar încă nu am primit bani pentru o pereche nouă. Fie că afară este cald, fie că plouă, nu-i pasă nimănui. Ce pot să fac? Știu că ar trebui să primesc lunar cîte două sute de mii, dar mie nu-mi dă nimeni nimic”, spune Alex. Cînd vine vorba de banii de buzunar, băiatul începe să rîdă. Chiar dacă i-ar primi, nu ar avea ce să facă cu ei. Suma este prea mică, iar la cîte nevoi are, probabil i-ar face praf în doar cîteva ore. Deși este la vîrsta la care ar avea dreptul să meargă la discotecă sau la o petrecere, Alex se joacă resemnat prin curtea căminului, alături de alți adolescenți care împart aceeași soartă și aceleași probleme.
Elena are 16 ani. Ca și Alex, ea are doar cîteva zdrențe pe care le poartă cît e ziua de lungă. Nici ea nu poate să spună nimic de banii de buzunar pe care ar trebui să îi primească în fiecare lună. în schimb, ea se descurcă mai bine, deoarece obișnuiește să meargă la cerșit. O știu toți colegii și educatorii, dar nimeni nu mai are ce să facă, că doar nu-i oferă nimeni mare lucru. „Am încercat să caut o metodă prin care să-mi procur niște bani. De un loc de muncă nici nu poate fi vorba. Doar cîțiva dintre noi s-au bucurat de sprijinul conducerii și au reușit să facă practică la o fabrică, deci au primit niște bănuți. în aceste condiții ce pot să fac? âmi trebuie și mie bani pentru țigări, aș bea și eu un suc sau mi-aș cumpăra și eu o ciocolată. Uite așa am ajuns să cerșesc!”, spune Elena.
Coco este unul dintre zecile de copii din centru, care își face rost de bani din vînzarea de fier vechi. Angajații punctului de colectare din cartierul URA îl cunosc deja. Mai mult chiar, îl lasă să mai dea o mînă de ajutor, pentru că știu cît de amărît este. Băiatul are și un cărucior pe care îl folosește atunci cînd are mult de cărat. „Iau fier de pe unde apuc. O bucată de aici, una de dincolo, uite așa reușesc să strîng și eu cîte ceva. Cu banii obținuți îmi cumpăr suc și dulciuri”, povestește Coco. Cînd este întrebat despre banii de buzunar, copilul ridică din umeri. El știe de existența acestora, spune că îi primește din cînd în cînd, dar că suma este oricum prea mică pentru a-l ajuta cu ceva.
De cealaltă parte, se află Alina, una dintre fetele rezidente în Complexul de Servicii Comunitare „Pro Familia”. în prezența directoarei Florentina Prichici, care nu a scăpat-o din ochi nici o clipă, tînăra s-a declarat mulțumită de cei 210 mii de lei pe care îi primește. Ea spune că din banii de buzunar reușește să își cumpere cărți, reviste, ba mai mult chiar, să meargă la discotecă sau la vreo petrecere. „Obișnuiesc să merg la discotecă, însoțită de colegii de facultate. Cu toate acestea, dacă ști cum să gestionezi banii, nu ai probleme. Mie îmi ajung, nu mă pot plînge”, susține Alina.
Conducerea Direcției Generale pentru Protecția Copilului (DGPC) recunoaște că problema banilor de buzunar este spinoasă. însă rezolvarea ei pare imposibilă atîta timp cît fondurile pentru copiii instituționalizați sînt date de Guvern. „Știm că banii sînt puțini, echivalentul unei alocații. Tocmai de aceea s-a convenit ca ei să fie dați trimestrial, semestrial sau anual. Numai în acest fel, copiii pot să își achiziționeze lucruri care să le fie utile”, a declarat Sorin Brașoveanu,directorul DGPC. (Oana MĂGUREAN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!