A venit iarăși iarna adevărată. Frig, zăpadă, polei. Pentru noi e un prilej de a merge în excursii, la munte, la schi. Ne mai cumpărăm un rînd de haine groase, ne gîndim unde o să ne petrecem Crăciunul, Revelionul. Odată cu iarna a venit însă și frica mozoalelor. Băieți, fete, care mai de care se îmbulzesc, se afundă în zăpadă, își pun piedici, aruncă cu bulgări. E frumos, dacă toate sînt în joacă. Atenție oameni buni! Încercați să vă gîndiți înăinte de a arunca un bulgăre de gheață, sau înainte de a mozoli pe cineva cu zăpădă. Un coleg de clasă a primit un bulgăre direct în nas. Consecința? În cîteva secunde era plin de sînge. O altă colegă a fost prinsă de niște prietene, care au mozolit-o așa de tare, încît a doua zi s-a pomenit cu o eczemă pe față. Cazurile cu ochii învinețiți de bulgări de gheață deja sînt clasice, dar în nici un caz plăcute. Ar fi bine să mai gîndim înainte să acționăm. E un fel de plăcere sadică a celor care nu au altceva de făcut decît să îi rănească pe ceilalți. Cum se așează mai multă zăpadă afară, cum fetele sînt luate pe sus din clasă, cîteodată cu tot cu scaune, sînt aruncate în zăpădă și apoi făcute oameni de zăpadă.
Cînd ești întins(ă) în zăpadă și mai multe persoane încearcă să te „îngroape”, te pomenești, bineînțeles, și cu picioare în burtă, în cap, pumni, care cum se nimerește. Nici n-ai ce să spui pentru că nu știi cine te-a gratulat cu un cot în stomac sau în ochi. Dacă pe tine au tăbărît deodată zece găligani, e greu să știi cine te-a lovit mai tare.
Pînă și puștanii, care pînă acum se legau doar de colegii lor de vîrstă, acum „se dau” la cei mai mari. Și culmea, mai fac și un ban! Cum? Chiar în prima zi cu zăpadă, trei copii au doborît o fată de liceu, au tăbărît pe ea și nu au lăsat-o să se ridice pînă nu le-a dat 10.000 de lei. Numai în acest fel, fata a scăpat de băiețașii puși pe fapte mari.
Atentatele cu bulgări nu ocolesc pe nimeni. Tineri, bătrîni, copii, oricine se poate trezi la un moment dat cu un „bolovan” de zăpădă, tare ca piatra, direct în nas. Responsabilitatea nu și-o asumă nimeni, iar victima trece mai departe fără să poată trage la răspundere pe cel care s-a întrecut cu gluma. O joacă nu trebuie să se transforme în ceva sadic, periculos. Nu e nimic exagerat cînd un tinerii se bat în parc cu zăpadă. Ba e chiar frumos. Dar, atenție, e bine ca lucrurile să rămînă doar la stadiul acesta. (Roxana ȘMIL)
Lasă un răspuns