Bătrîna și bunul simț

Bătrîna stă întinsă pe patul din policlinică, în timp ce asistenta, doamna Geta, o pregătește de tratament. âi va pune la genunchi niște „pernuțe” electrice, pentru că tare o mai dor genunchii pe bătrînă! Azi e a treia zi de tratament, chiar s-a obișnuit să vină aici, la subsolul policlinicii vechi din Bacău, pentru balneo-fizio-terapie. E curat și chiar plăcut, mai ales că fetele astea care o îngrijesc sînt foarte amabile și, după părerea ei, bune profesioniste. Bătrîna e voinică, are mîinile mari și picioarele groase, basmaua de pe cap îi acoperă, aproape, ochelarii de vedere pe care-i poartă de ani buni. Și, după cum vorbește, se vede că are o experiență de viață îndelungată, e clară și coerentă în tot ce spune, iar vorbele îi sînt adînci. Sigur, ca orice bătrîn, e foarte „critică” vizavi de ceea ce se întîmplă în lume și prin țară, nu-i place aproape nimic în afară de modul cum e tratată aici. „Domnule, spune ea fără să se adreseze unei anume persoane, m-am uitat, aseară, la televizor, pe canalul 7, parcă, sau 8… Ba nu, 7, uite că mi-am adus bine aminte…. Domnule, cum pot fetele celea să vină atît de despuiate și să le vadă toată țara?… Oare nu le e rușine…? N-au părinți care să se uite și ei la televizor să le vadă și să nu le mai primească acasă?… Domnule, nu mai este nici o rușine în țara asta și în lumea asta!… Ați văzut cum inundațiile au făcut prăpăd în țara noastră! Ați văzut și în America ce s-a întîmplat. Ei bine, asta-i bătaia, e pedeapsa lui Dumnezeu, să știți!”. Bătrîna e din Odobești, acum centru de comună, dar, dacă știți, făcea parte din comuna Secuieni. Ce mai este pe la Odobești? „He, he, toate-s anapoda!… Viile s-au dus, că le-au distrus oamenii, semea-ul nu mai este decît o bucățică din ce a fost, lumea e bătrînă, doar învățătorul din sat e mai tînăr, doar el se mai luptă să avem școală bună în sat… Totu-i parajină, domnule, totu-i parajină… Nu știu ce o să fie, poate o să fie bine, că așa ar fi normal, dar acuma e mare tristețe la noi!” Și tace preț de un minut; se gîndește, poate, la băiatul care e plecat în străinătate, în apartamentul lui stă zilele astea, că e șaizeci de mii dus-întors la Odobești, duminică va merge la sfințirea bisericii, a mai fost la o sfințire săptămîna trecută, că numai atunci pot femeile intra în Sfîntul Altar și au ocazia să sărute Sfînta Masă, de asta merge ea la sfințiri de biserici și mai merge și pentru a se ruga ca lumea asta să revină la ce a fost bun cîndva, că ce a văzut ea la televizor, pe canalul 7, e diavolul curat… Și tace, atentă la gesturile asistentei care începuse tratamentul… (Eugen VERMAN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!