• în căminul băcăuan sînt internate peste 200 de persoane vîrstnice care urmează un program strict la cabinetul de kinetoterapie • cu bolnavii cronic se lucrează la pat, iar ceilalți bătrîni fac coadă la bicicletă • exercițiile sub îndrumarea expertului au dat roade și mulți bătrîni susțin că trăiesc a doua tinerețe
E joi și la azilul de bătrîni din Bacău e forfotă mare. Etajul patru, unde se află cei peste 50 de bolnavi cronici, este cel mai agitat. Aici au poposit pentru cîteva ore 15 studenți la kinetoterapie. Fac practica în cămin, iar bătrînii sînt foarte mulțumiți că ei sînt beneficiarii exercițiilor de kinetoterapie. „Este destul de greu să lucrezi cu bătrînii, dar ne înțelegem. Ne cunoaștem reciproc și munca devine o plăcere. Ne purtăm cu ei ca și cum ar fi bunicii noștri și trebuie să recunosc că am avut destule de învățat de la bătrînii cu care lucrez”, ne-a declarat Dumitrița Achihaie, studentă în anul patru la Facultatea de Kinetoterapie din Bacău. Studenții la cursurile de zi au venit de dimineață să lucreze cu bătrînii. Fiecare se ocupă de doi asistați. Gama de exerciții variază în funcție de afecțiuni. Studenții pun accent pe exercițiile de recuperare. Florica Adreian are 84 de ani. Pînă nu de mult, viața ei se rezuma la patul de cămin. „Stăteam învelită și nu mă mișcam toată ziua din pat. Mă dureau toate cele și nu aveam vlagă”, ne-a spus greoi bătrîna. Ea a intrat în programul de recuperare prin kinetoterapie și afecțiunile de care suferă au început să dea semne că dispar. Bătrîna poate acum să meargă singură și să facă exerciții de mișcare în curtea căminului. Bogdan Gruițoiu este și el student. A venit din Vrancea să studieze în Băcău și face practica la azil. În grija lui este Virgiliul Florea. Bătrînul are 71 de ani și este în cămin de un an și jumătate. A fost tîmplar la viața lui, soția i-a murit și pentru că nu avea copii a fugit de singurătate în cămin. „Bătrînul are semipareză pe partea dreaptă. Are nevoie de masaj în zonele afectate și exerciții de mers pentru reeducarea corpului”, ne-a spus tînărul student vizibil mulțumit de progresele pe care le înregistrează bătrînul sub îndrumarea lui.
În altă cameră mă întîmpină o bătrînă care nu a uitat să fie veselă, în ciuda problemelor de sănătate pe care le are. Din cauza exercițiilor cu studenții, bătrîna și-a lăsat „bărbatul” deoparte și îl folosește din ce în ce mai rar. „Cadrul ăsta îl numesc bărbatul meu. El mă sprijină la mers. Mă însoțește la plimbări, dar acum mă simt mai bine. E drept că reumatismul se tratează în groapă, dar ne simțim mult mai bine”, ne spune Constantina Vrabie, o asistată de 84 de ani.
Goana după masaj și bicicleta medicală
În azilul din Bacău sînt peste 200 de asistați. De mai bine de patru luni, de cînd s-a deschis cabinetul de kinetoterapie, bătrînii și-au descoperit noi pasiuni. Aparatele de gimnastică sînt asaltate zilnic de bătrîni. Prioritate sînt masajele și exercițiile pe bicicleta medicală. În timp ce studenții și Liviu Sava, kinetoterapeutul azilului, lucrează cu bolnavii, bătrînii în putere roiesc pe la ușa cabinetului de la parter pentru a mai da o tură pe la stepper, biciclete și patul de masaj.
Coborîm la parter să vedem cum se derulează exercițiile în cabinet. Cum se deschide ușa, bătrînii își fac apariția. Bătrînește, cu boala apăsîndu-le pe umeri, ei vin să își ofere cîteva clipe de plăcere și masaj. Cea mai mare plăcere a lor pe care kinetoterapia le-o pune la dispoziție este masajul. Fie că este efectuat de specialist, fie de aparatele din dotarea cabinetului, masajul este dorit de fiecare.
Vasile Babeș este unul din asistații care a înregistrat vizibile progrese în recuperarea prin kinetoterapie. Bătrînul de 67 de ani a suferit un atac vascular cerebral soldat cu o semipareză dreaptă. A stat la pat, a mers în baston, dar acum se deplasează pe picioarele lui. „Pot să merg singur, să îmi aranjez camera, mă spăl singur fără ajutor. Simt cum și-au dat drumul articulațiile, coloana, iar eu mă mișc mai ușor. Mi se face masaj, lucrez pe bicicletă. Astea acum, mai recent, că la început nici nu mă puteau urca pe pat”, ne spune bătrînul.
Majoritatea asistaților de la azil suferă de afecțiuni asociate. Vîrsta își spune cuvîntul, dar se încearcă, prin kinetoterapie, să li se aline durerile. „Cele mai dese afecțiuni sînt reumatismale, neurologice și cardiovasculare, ortopedico-traumatice, în general afecțiuni specifice bătrîneții. Fiecărui vîrstnic i s-a stabilit un program de recuperare, cu un grafic de exerciții, pe care ei îl urmează. În timpul acestor ședințe, pentru relaxare practicăm și meloterapie, și aromoterapie”, ne-a declarat Liviu Sava, cel care le ia durerile bătrînilor cu mîna. Conducerea căminului a dotat cabinetul de kinetoterapie cu aparatura necesară, așa că bătrînilor nu le rămîne decît să găsească aici a doua tinerețe. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns