De ziua Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, pe 8 noiembrie, s-au implinit 225 de ani de cind o mina de bejenari de prin partile Dornei se stabileau, pentru totdeauna, intr-o lunca din zona actualei comune Filipeni. Efect al vicisitudinilor istorice, bejenia acelor oameni dintr-o parte a tarii cazuta sub ocupatie austro-ungara, desi a fost un act de urgisire, sta la baza dezvoltarii unei comunitati care, mai bine de doua secole, a pus umarul la evolutia asezarilor omenesti aflate, administrativ, in componenta comunei Filipeni. Asupra acestora a staruit un fiu al locului, profesorul Ion Cernat, autorul monografiei „Pe Valea Dunavatului. Lunca, sat al bejenarilor bucovineni”. Cartea a fost prezentata fostilor sai consateni, la ei acasa, chiar de 8 noiembrie.
Duminca trecuta, Soarele a sarutat din nou dealurile din Filipeni. Poate sa fi fost la fel si acum 225 de ani, desi pentru oamenii plecati in bejenie tocmai din tinutul Dornelor nu ar fi fost mare mingiiere sufleteasca. Mai mult a contat, poate, ca li s-a permis sa se aseze pe paminturile boierului locului, intr-o lunca, de unde si numele satului pe care l-au intemeiat. Ion Cernat, profesor de istorie o viata intreaga, este, dupa mama, un urmas al lor. Om cu pasiune de carte (si pentru a o citi, dar si pentru a o scrie), a pus intre filele unei substantiale monografii toata povestea. „Munca pentru aceasta carte – a declarat autorul – nu-mi apartine numai mie. Au fost multi oameni inainte care au lucrat si au adunat documente si date, de s-a putut realiza o astfel de lucrare, intr-un timp relativ scurt. Printre ei s-a numarat si cea care a muncit o viata pentru a aduna documente, Olimpia Badaluta, dar care nu a apucat sa vada tiparita o lucrare despre comuna Filipeni sau despre Zona Berheciului”.
O radiografie complexa a locului
In 12 capitole, pe aproape 500 de pagini, sint conturate, cu pedanteria omului de stiinta, reperele geografice ale zonei si locului, sint descrise satele de pe Valea Dunavatului si Dunaviciorului, sint creionate portretele familiei de boieri Rosetti si, lucru mai rar in asemenea carti, este analizata evolutia raporturilor sociale si de proprietate – din Evul Mediu, pina la reforma agrara din 1945. Autorul insista, in continuare, si asupra economiei agro-pastorale, caracteristica economiei romanesti pina in zilele de astazi. Dar, asa cum remarca si prefatatorul cartii, prof. univ. dr. Ioan Ciuperca, nu puteau lipsi nici consideratiile asupra vietii spirituale din arealul analizat, in centru fiind plasate Biserica si Scoala. Acestea i-au dat prilej autorului sa faca, mai mult ca predecesorii sai, in diferite materiale, portretele oamenilor de seama nascuti pe aceste locuri, intre care s-au detasat luminatorii de carte care au fost invatatorii satelor, ca Gheorghe Postoi, de la „fabrica de invatatori” din satul Lunca.
Cu ochii spre viitor
„Monografia este munca de o viata a unui fiu al satului, consumata prin arhive, in documentare prin alte institutii, prin toata comuna noastra si chiar prin alte localitati din Moldova – a opinat primarul comunei, Vasile Banu. Este imbucurator ca domnul Ion Cernat s-a gindit la locurile de unde a plecat, cum rar se mai intimpla in ziua de astazi”. Figurile si evenimentele politico-administrative din viata comunei Filipeni fac capitole distincte in cartea lui Ion Cernat. „Trebuia sa ma opresc si asupra acestor lucruri – a explicat autorul -, pentru ca fac parte din viata noastra si pentru ca chiar noi le cream sau le administram. Am ajuns pina in zilele noastre, in aceste capitole, cu o privire asupra prezentului, dar si a viitorului. Si nu am putut sa nu remarc cum s-a transformat comuna, cu toate greutatile si lipsurile in care isi duc oamenii viata. Nu putem sa nu observam drumurile asfaltate si pietruite chiar in ultimii ani, podurile de piatra, trainice, pentru sute de ani, ridicate recent. Constructia noii primarii si iluminatul stradal, accesul mai lesne al oamenilor la informatie prin tehnicile moderne, transportul copiilor la scoli si, evident, noile localuri de scoala si de cult. Sint semne ale unui prezent si viitor care ne incurajeaza sa staruim in continuare in lucrarea noastra, poate pentru o editie revazuta si adaugita.
Lasă un răspuns